PROCEDURA FALIMENTULUI SOCIETĂŢILOR DE ASIGURARE/REASIGURARE ÎN CONTEXTUL NOULUI CADRU LEGISLATIV AL PROCEDURILOR DE PREVENIRE A INSOLVENŢEI ŞI DE INSOLVENŢĂ

ABSTRACT

According to the new provisions of Law
no. 85/2014, the bankruptcy procedure applies to the insurance/reinsurance companies provided by art. 2 of the Law no. 32/2000 regarding the activity and supervision of the insurance and reinsurance intermediaries, including their foreign branches, as well as the branches and subsidiaries of insurance companies from third-party states having their headquarters in Romania. This procedure does not apply to a branch of an insurance/reinsurance company or of a mutual company in a Member State of the European Union which has been authorized by the supervisory authority of the home Member State.

 

Given this circumstance, in this article we will present some aspects related to the bankruptcy procedure of the insurance/reinsurance companies in the context of the legislative dynamics in this domain.

KEYWORDS: insurance/reinsurance companies • bankruptcy • judicial and extrajudicial actions • withdrawal of operating license • insurance creditors • guarantee fund

1. Introducere

Noul cadru legislativ în materia procedurii falimentului, respectiv Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă^[i], pe de o parte, cuprinde procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, care erau legiferate anterior, în primă fază, prin Legea nr. 64/1995 privind pro­cedura reorganizării judiciare şi a falimentului^[ii] şi, ulterior, prin Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei^[iii]. Pe de altă parte, acesta cuprinde şi unele proceduri de insolvenţă care aveau reglementări speciale în materia insolvenţei societăţilor de asigurare/reasigurare şi în materia instituţiilor de credit, respectiv Legea nr. 503/2004 privind redresarea financiară, falimentul, dizolvarea şi lichidarea voluntară în activitatea de asigurări^[iv], respectiv O.G. nr. 10/2004 privind falimentul institu­ţiilor de credit^[v], la care s-a adăugat Legea nr. 381/2009 privind introducerea concordatului preventiv şi mandatului ad-hoc^[vi]. De asemenea, reglementează şi insolvenţa transfrontalieră, şi nu numai, procedura prevăzută de Legea nr. 85/2914 aplicânsu-se şi regiilor autonome. Ca atare, noul cadru legislativ este atotcu­prinzător în ceea ce priveşte procedurile de prevenire a insol­venţei şi de insolvenţă, respectiv în ceea ce priveşte procedura falimentului.

Potrivit art. 242 din Legea nr. 85/2014 (din Titlul II, Procedura insolvenţei, Capitolul IV, Dispoziţii privind falimentul societăţilor de asigurare/reasigurare), procedura falimen­tului, reglementată prin acest capitol, se aplică societăţilor de asigurare/reasigurare prevăzute de art. 2 din Legea nr. 32/2000 privind activitatea şi supravegherea inter­mediarilor în asigurări şi reasigurări^[vii], cu modificările şi com­pletările ulterioare, inclusiv a sucursalelor acestora cu sediul în străinătate, precum şi a sucursalelor şi filialelor societăţilor de asigurare din state terţe, care au sediul în România. Această pro­cedură nu se aplică sucursalei unei societăţi de asigu­rare/reasigurare sau a unei societăţi mutuale dintr-un stat mem­bru al Uniunii Europene care a primit o autorizaţie de la auto­ritatea de supraveghere a statului membru de origine. Măsurile aplicate în cadrul procedurii falimentului reglementate de prezentul capitol urmăresc protejarea intereselor legitime şi a drepturilor creditorilor de asigurări^[viii]. De asemenea, se prevede că dispo­ziţiile Capitolului I, cu excepţia celor cuprinse în SecţiuneaLegea nr. 503/2004 privind redresarea financiară, fali­mentul, dizolvarea şi lichidarea voluntară în activitatea de asigurări, în configurarea actuală, reglementează procedura de redresare financiară, respectiv reguli generale, redresarea societăţilor de asigurare/reasigurare pe bază de plan de redre­sare financiară, redresarea societăţilor de asigurare/reasigurare prin administrare specială, închiderea pro­cedurii de redresare financiară, efectele închi­derii procedurii, drepturile şi obligaţiile cre­ditorilor de asigurări. În ceea ce priveşte procedura falimentului societăţilor de asigurare/reasigurare, cu excepţia procedurilor de dizolvare şi lichidare voluntară a asigurărilor/reasigurărilor şi brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare, prevederile referitoare la deschiderea procedurii fali­mentului, la efectele deschiderii procedurii, la răspunderea organelor de conducere, a cenzo­rilor şi a auditorilor financiari, a organelor de control intern şi a personalului de execuţie din cadrul societăţii de asigurare/reasigurare debi­toare, ajunsă în stare de insolvenţă, precum şi la închiderea procedurii falimentului au fost abrogate, parţial preluate şi configurate prin Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă.

a 6‑a, se vor aplica în mod corespunzător procedurii fali­mentului societăţilor de asigurare/reasigurare, cu derogările prevăzute în acest capitol^[ix].

1. Aspecte generale privind legislaţia referitoare la redresarea financiară şi dizolvarea în activitatea de asigurări, în contextul legislativ actual

 

Cu privire la procedurile privind redresarea financiară a societăţilor de asigurare/reasigurare instituite prin Legea
nr. 503/2004 privind redresarea financiară, falimentul, dizol­varea şi lichidarea voluntară în activitatea de asigurări^[x], această lege, în forma sa iniţială, statua că se aplică asigurătorilor şi/sau reasigurătorilor, astfel cum aceştia erau definiţi la art. 2^[xi] din Legea nr. 32/2000 privind activitatea şi supravegherea inter­mediarilor în asigurări şi reasigurări^[xii], inclusiv sucursalelor acestora cu sediul în străinătate, precum şi sucursalelor şi filia­lelor societăţilor de asigurare/reasigurare din state terţe, care au sediul în România; procedurile privind redresarea financiară şi falimentul societăţilor de asigurare/reasigurare nu se aplică sucursalei unei societăţi de asigurare/reasigurare sau a unei societăţi mutuale dintr-un stat membru care a primit o autorizaţie de la autoritatea competentă a statului membru de origine^[xiii]. În prezent, asigurătorii şi reasigu­rătorii sunt definiţi prin Legea nr. 237/2015 privind autorizarea şi supravegherea activităţii de asigurare şi reasigurare^[xiv].

Legea nr. 503/2004 privind redresarea financiară, falimentul, dizolvarea şi lichidarea voluntară în activi­tatea de asigurări nu se aplică intermediarilor în asigurări, astfel cum sunt definiţi prin Legea nr. 32/2000, cu modi­ficările şi completările ulterioare, aceştia fiind supuşi reglementărilor dreptului comun în materie de reor­ganizare judiciară şi de faliment, cu excepţia dizolvării şi lichidării voluntare^[xv].

 

III. Cadrul legal privind falimentul socie­tăţilor de asigurare/reasigurare

 

1. Aplicabilitatea Legii nr. 85/2014 în procedura falimentului societăţilor de asigurare/reasigurare

 

Potrivit noilor prevederi, care se regăsesc în Titlul II, Procedura insolvenţei, Capitolul IV, Dispoziţii privind falimentul societăţilor de asigurare/reasigurare, din Legea
nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, procedura falimentului, reglementată prin acest capitol, se aplică societăţilor de asigurare/reasigurare^[xvi], inclusiv sucursalelor acestora cu sediul în străinătate, precum şi sucursalelor şi filialelor societăţilor de asigurare din state terţe, care au sediul în România. Această procedură nu se aplică sucursalei unei societăţi de asigurare/reasigurare sau a unei societăţi mutuale dintr-un stat membru al Uniunii Europene, care a primit o autorizaţie de la autoritatea de supraveghere a statului membru de origine. De asemenea, se prevede că dispoziţiile Capitolului I, cu excepţia celor cuprinse în Secţiunea a 6-a, se vor aplica în mod corespunzător procedurii falimentului societăţilor de asigurare/reasigurare, cu derogările prevăzute în acest capitol^[xvii].

Măsurile aplicate în cadrul procedurii falimentului urmăresc protejarea intereselor legitime şi a drepturilor creditorilor de asigurări.

2. Falimentul. Procedura

 

2.1. Procedura falimentului unei societăţi de asigurare/reasigurare autorizate în România, precum şi a sucursalelor acesteia stabilite în alte state membre este guvernată de legea română în ceea ce priveşte regimul şi aplicarea procedurii falimentului^[xviii]

 

Procedura falimentului unei societăţi de asigurare/reasi­gurare autorizate în România, precum şi a sucursalelor acesteia stabilite în alte state membre este guvernată de legea română în ceea ce priveşte regimul şi aplicarea procedurii falimentului, în mod special cu privire la: bunurile care fac obiectul acestei proceduri, precum şi regimul bunurilor dobândite de societatea de asigurare/reasigurare debitoare după deschi­derea procedurii falimentului; atribuţiile societăţii de asigu­rare/rea­sigurare debitoare şi ale lichidatorului judiciar; condiţiile în care se poate invoca o compensare; efectele proce­durii falimentului asupra contractelor în derulare în care societatea de asigurare/reasigurare debitoare este parte; efectele procedurii falimentului asupra procedurilor individuale de executare silită promovate de creditorii de asigurări, cu excepţia cauzelor aflate pe rolul instanţelor din alte state mem­bre; creanţele care trebuie să fie decla­rate asupra societăţii de asigurare/rea­sigurare debitoare şi regimul creanţelor care iau naştere după deschiderea procedurii falimentului; regulile privind declararea, verificarea şi admiterea cre­anţelor; regulile privind distribuirea veniturilor obţinute din valorificarea activelor, ordinea de prioritate a achitării cre­anţelor de asigurări şi drepturile creditorilor de asigurări care au obţinut o plată parţială după deschiderea procedurii falimentului în temeiul unui drept real sau prin invocarea compensării; condiţiile şi efectele închiderii procedurii falimentului; drepturile creditorilor după închiderea procedurii falimentului; suportarea costurilor şi a cheltuielilor aferente procedurii fali­mentului; regulile privind nulitatea, anularea sau inopoza­bilitatea actelor juridice care prejudiciază drepturile şi interesele legitime ale creditorilor de asigurări.

2.2. Cererea de deschidere a procedurii falimentului societăţii de asigurare/reasigurare^[xix]

 

Procedura falimentului societăţii de asigurare/reasigurare se deschide pe baza unei cereri introduse fie de Autoritatea de Supraveghere Financiară, fie de societatea de asigurare/reasi­gurare debitoare sau de creditorii acesteia, după caz.

Societatea de asigurare/reasigurare debitoare aflată în stare de insolvenţă, astfel cum aceasta este definită la art. 5 pct. 31
lit. a) din Legea nr. 85/2014^[xx], este obligată să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supusă procedurii falimentului. Cererea se depune în termen de cel mult 20 de zile de la data apariţiei stării de insolvenţă.

Înainte de înregistrarea la tribunal, cererea se înaintează Autorităţii de Supraveghere Financiară odată cu actele şi documentele doveditoare, în vederea analizării acesteia şi a formulării întâmpinării prevăzute la art. 248 alin. (1) din Legea nr. 85/2014^[xxi]. Societatea de asigurare/reasigurare debitoare va anexa la cerere, în mod obligatoriu, registrul special al activelor admise să acopere rezervele tehnice, prevăzut în anexa nr. 2 la Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

Creditorii societăţii de asigurare/reasigurare debitoare, alţii decât creditorii de asigurări ale căror sume pretinse se plătesc din disponibilităţile Fondului de garantare, pot înregistra la tribunal o cerere de deschidere a procedurii de faliment împotriva societăţii debitoare, în condiţiile prezentului capitol, dacă deţin o creanţă ce îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 5 pct. 20^[xxii] şi 72^[xxiii] din Legea nr. 85/2014.

Prevederile art. 246 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 se aplică în mod corespunzător în ceea ce priveşte înaintarea către Autoritatea de Supraveghere Financiară a cererii, a actelor şi documentelor doveditoare.

Autoritatea de Supraveghere Financiară poate introduce o cerere privind deschiderea procedurii falimentului împotriva unei societăţi de asigurare/reasigurare debitoare, în oricare dintre situaţiile prevăzute la art. 5 pct. 31 lit. b) sau c) din Legea nr. 85/2014^[xxiv].

Cererea va fi însoţită de următoarele înscrisuri, după caz: hotărârea Autorităţii de Supraveghere Financiară privind retra­gerea autorizaţiei de funcţionare a societăţii de asigurare/reasi­gurare debitoare, constatarea stării de insolvenţă şi promovarea cererii privind deschiderea procedurii falimentului împotriva acesteia; decizia Autorităţii de Supraveghere Financiară privind închiderea procedurii de redresare financiară, urmată de deschiderea procedurii falimentului împotriva societăţii de asigurare/reasigurare; orice alte acte sau documente care sunt necesare pentru justificarea cererii de învestire a tribunalului.

 

1. a) Înregistrarea cererii de deschidere a procedurii falimentului societăţii de asigurare/reasigurare^[xxv]

 

Cererea^[xxvi] se înregistrează de tribunal odată cu întâmpinarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, prin care aceasta comunică dacă societatea de asigurare/reasigurare debitoare face sau nu face obiectul unei proceduri de redresare financiară, potrivit art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 503/2004^[xxvii], republicată, cu modificările ulterioare, pentru restabilirea situaţiei sale financiare sau, după caz, pentru onorarea plăţilor către creditori, în cadrul unor măsuri administrative de redresare financiară.

Deschiderea procedurii falimentului se pronunţă de judecătorul-sindic dacă: Autoritatea de Supraveghere Financiară a comunicat, prin întâmpinare, că la data formulării cererii de deschidere a procedurii falimentului nu se află în curs de desfăşurare o procedură de redresare financiară a activităţii societăţii de asigurare/reasigurare debitoare, în condiţiile Legii nr. 503/2004, republicată, cu modificările ulterioare; sau Autoritatea de Supraveghere Financiară a comunicat, prin întâmpinare, că nu există posibilităţi reale de restabilire a situaţiei financiare a societăţii şi de plată a creanţelor tuturor creditorilor acesteia în cadrul unei proceduri de redresare financiară.

 

1. b) Procedura soluţionării cererii de deschidere a procedurii falimentului societăţii de asigurare/reasigurare^[xxviii]

 

În urma înregistrării cererii, potrivit art. 246-249, se vor cita societatea de asigurare/reasigurare debitoare şi, după caz, creditorul care a formulat cererea sau Autoritatea de Supra­veghere Financiară. Totodată, va fi notificat şi Fondul de garantare.

Contestaţia societăţii de asigurare/reasigurare împotriva cererii prevăzute la art. 247 sau art. 249 din Legea nr. 85/2014 poate fi introdusă în cel mult 5 zile de la data primirii notificării cu privire la înregistrarea unei astfel de solicitări. Contestaţia se judecă cu celeritate şi cu precădere. Împotriva hotărârii judecătorului-sindic se poate exercita numai apel.

La primul termen de judecată, judecătorul-sindic va analiza cererea introductivă şi înscrisurile depuse şi, în situaţia în care societatea de asigurare/reasigurare debitoare nu a contestat existenţa stării de insolvenţă, va pronunţa o hotărâre de deschidere a procedurii falimentului.

1. c) Comunicarea hotărârii de deschidere a procedurii falimentului^[xxix]

 

În urma pronunţării hotărârii de deschidere a procedurii falimentului, lichidatorul judiciar comunică de îndată despre aceasta părţilor interesate.

În urma pronunţării hotărârii de deschidere a procedurii falimentului, lichidatorul judiciar comunică de îndată despre aceasta părţilor interesate, Fondului de garantare, precum şi oficiului registrului comerţului unde este înregistrată societatea de asigurare/reasigurare debitoare, în vederea efectuării menţiunii „societate de asigurare/reasigurare în faliment”. Comunicarea se publică, prin grija Fondului de garantare, în cel puţin două ziare de circulaţie naţională, potrivit dispoziţiilor legale. În cazul în care societatea de asigurare/reasigurare debitoare are deschise sucursale şi/sau filiale în alte ţări, Autoritatea de Supraveghere Financiară comunică de îndată autorităţii de supraveghere din ţara gazdă a sucursalei/filialei respective despre hotărârea privind deschiderea procedurii de faliment, potrivit prezentului titlu. Toate cheltuielile aferente acestor măsuri se suportă din patrimoniul societăţii de asigurare/reasigurare debitoare; în lipsa disponibilităţilor necesare, se utilizează fondul de lichidare prevăzut în prezentul titlu. De la data deschiderii procedurii, toate actele societăţii de asigurare/reasigurare debitoare poartă menţiunea prevăzută la alin. (1) al art. 252 din Legea nr. 85/2014.

 

2.3. Interzicerea înstrăinării acţiunilor deţinute la societatea de asigurare/reasigurare debitoare^[xxx]

În urma deschiderii procedurii falimentului, se interzice, sub sancţiunea nulităţii, acţionarilor semnificativi ai societăţii de asigurare/reasigurare debitoare sau persoanelor care au deţinut funcţii de conducere să înstrăineze acţiunile deţinute la socie­tatea de asigurare/reasigurare debitoare, fără avizul prealabil al Autorităţii de Supraveghere Financiară şi fără aprobarea judecătorului-sindic.

Judecătorul-sindic va dispune indisponibilizarea acţiunilor în registrele speciale de evidenţă ţinute de societatea de asigurare/reasigurare debitoare sau în registrele independente.

 

2.4. Ridicarea dreptului de reprezentare, de administrare şi de dispoziţie^[xxxi]

Prin hotărârea de deschidere a procedurii falimentului, judecătorul-sindic ridică administratorilor societăţii de asigurare/reasigurare debitoare dreptul de a reprezenta societatea, de a administra bunurile acesteia şi de a dispune de ele.

 

2.5. Hotărârea de deschidere a procedurii falimentului^[xxxii]. Consecinţe^[xxxiii]

În condiţiile prezentului titlu, deschiderea procedurii fali­mentului împotriva societăţii de asigurare/reasigurare debitoare se dispune prin hotărârea judecătorului-sindic.

Hotărârea de deschidere a pro­cedurii falimentului are drept conse­cinţă retragerea de către Autoritatea de Supraveghere Financiară a autorizaţiei de funcţionare a societăţii de asigurare/reasigurare debitoare, dacă această măsură nu s-a dispus anterior pronunţării hotărârii. Lichidatorul judi­ciar va publica hotărârea judecătorului-sindic în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, precum şi în cel puţin două ziare de circulaţie naţio­nală. Odată cu publicarea, va comunica hotărârea atât autorităţii competente, cât şi Fondului de garantare.

Retragerea autorizaţiei de funcţio­nare nu împiedică lichidatorul judiciar sau orice altă persoană împuternicită în acest sens de către acesta să desfăşoare unele dintre operaţiunile de asigurare ale societăţii de asigurare/reasigurare debitoare, în măsura în care acest lucru este necesar sau adecvat, în scopul finalizării procedurii de faliment. Aceste operaţiuni se vor putea desfă­şura numai cu avizul prealabil al autorităţii competente.

Hotărârea de deschidere a pro­ce­durii falimentului are ca efect suspen­­darea de drept a tuturor acţiunilor judi­ciare sau extrajudiciare şi a măsurilor de executare silită îndreptate împotriva societăţii de asigurare/reasigurare debitoare. Creanţele pretinse în aceste procese se înregistrează la dosarul de faliment al tribunalului şi se supun examinării şi înscrierii lor în tabelul creanţelor, potrivit prezentei legi. Efectele procedurii de faliment asupra unui proces civil în curs privind un bun sau un drept de care a fost deposedată societatea de asigurare/reasi­gurare sunt reglementate de legea statului membru în care procesul este în curs.

Creanţele de asigurări, constatate prin titluri executorii obţinute ulterior momentului pronunţării hotărârii de faliment, se înregistrează la tribunal, sub sancţiunea decăderii din drept, în termen de cel mult 10 zile de la data obţinerii titlului. Lichidatorul judiciar este obligat să verifice şi, dacă este cazul, să înscrie aceste creanţe în tabelul creanţelor, cu respectarea ordinii de preferinţă şi/sau a cauzelor de preferinţă legale ale acestora. În toate cazurile, cererea de înregistrare a acestor creanţe nu poate fi depusă mai târziu de data întocmirii tabelului definitiv consolidat al creanţelor, potrivit prezentei legi.

În privinţa contractelor financiare calificate şi a opera­ţiunilor de compensare bilaterală în baza unui contract financiar calificat sau a unui acord de compensare bilaterală încheiate de o societate de asigurare şi reasigurare, se aplică în mod corespunzător dispoziţiile art. 89^[xxxiv].

După pronunţarea hotărârii privind deschiderea procedurii falimentului împotriva unei societăţi de asigurare/reasigurare debitoare, lichidatorul judiciar întocmeşte raportul prevăzut la art. 258 lit. a)^[xxxv], cu precizarea, între altele, şi a propunerilor privind modalităţile concrete de lichidare a bunurilor şi a drepturilor din patrimoniul debitoarei, prevăzute la art. 258
lit. q)^[xxxvi].

În cazul aprobării de către adunarea creditorilor a moda­lităţii de lichidare prevăzute la art. 258 lit. q) pct. 1, lichidatorul judiciar organizează de îndată, dacă modalitatea confirmată prevede, negocierea privind tranzacţia de cumpărare de active şi asumare de pasive. Lichidatorul judiciar organizează în acest scop o şedinţă de informare cu toate societăţile de asigurare/reasi­gurare considerate de Autoritatea de Supra­veghere Financiară, în vederea prezentării termenilor şi con­diţiilor negocierii. Înainte de ţinerea şedinţei, lichidatorul judiciar este obligat să semneze cu societăţile de asigurare/rea­sigurare respective un acord de confidenţialitate, prin care acestea se angajează, în condiţiile legii, să păstreze secretul profesional cu privire la informaţiile referitoare la societatea de asigurare/reasigurare debitoare care face obiectul negocierii.

 

2.6. Modalităţi de lichidare^[xxxvii]

Lichidatorul judiciar redactează şi transmite societăţilor de asigurare/reasigurare interesate în efectuarea unei tranzacţii, potrivit prevederilor art. 263 alin. (2) din Legea nr. 85/2014^[xxxviii], participante la şedinţa de informare, o cerere de ofertă privind cumpărarea de active şi asumarea de pasive; transmiterea cererii de ofertă se face în regim de confidenţialitate.

În funcţie de interesul manifestat de societăţile de asigurare/reasigurare participante la şedinţa de informare, cere­rea de ofertă va cuprinde, în principal, următoarele elemente: categoriile de active şi pasive ce urmează a face obiectul tranzacţiei, precum şi volumul acestora, încadrate în funcţie de gradul de lichiditate şi exigibilitate; valoarea de lichidare pentru fiecare categorie de active; termenul de înaintare către lichi­datorul judiciar a ofertelor societăţilor de asigurare/reasigurare respective privind tranzacţiile propuse de cumpărare de active şi de asumare de pasive; elementele cuprinse în registrul special al activelor admise să acopere rezervele tehnice, prevăzut în anexa nr. 2 la Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

Ofertele societăţilor de asigurare/reasigurare se transmit lichidatorului judiciar, în plic închis, în termen de cel mult 10 zile de la data primirii cererii de ofertă a acestuia; lichidatorul judiciar va analiza ofertele în cel mai scurt timp şi va alege oferta societăţii/societăţilor de asigurare/reasigurare cu care urmează să încheie tranzacţia, cu respectarea principiului costului minim presupus.

În situaţia în care nu se primesc oferte în termenul prevăzut la art. 264 alin. (3) sau ofertele primite nu sunt corespunzătoare cerinţelor de fezabilitate ale unei astfel de tranzacţii ori această tranzacţie nu este avizată de Autoritatea de Supraveghere Financiară, după caz, lichidarea bunurilor şi a drepturilor din patrimoniul societăţii debitoare urmează a se efectua prin alte modalităţi prevăzute de prezentul titlu.

 

2.7. Sumele obţinute în urma antrenării răspunderii organelor de conducere ale societăţii^[xxxix]

Judecătorul-sindic poate dispune ca o parte din pasivul societăţii de asigurare/reasigurare ajunse în stare de insolvenţă să fie suportată de către membrii organelor de conducere şi/sau supraveghere din cadrul societăţii de asigurare/reasigurare debitoare, precum şi orice altă persoană care a contribuit la ajungerea în stare de insolvenţă a asigurătorului/reasigu­rătorului, prin una dintre următoarele fapte: au făcut activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii în interes personal, sub acoperirea societăţii de asigurare/reasigurare; au dispus în interes personal continuarea unei activităţi care conducea în mod vădit societatea de asigurare/reasigurare la încetarea de plăţi; au folosit activele şi/sau creditele societăţii de asigurare/reasigurare în interes propriu şi al altor persoane; au ţinut o contabilitate fictivă, au facilitat dispariţia unor documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea potrivit legii; au deturnat ori au ascuns o parte din activul societăţii de asigurare/reasigurare sau au mărit în mod fictiv pasivul acesteia; au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura societăţii de asigurare/reasigurare fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăţi; în cele 30 de zile premergătoare intervenirii stării de insolvenţă, au plătit sau au dispus să se plătească, cu preferinţă, unui creditor, în dauna celorlalţi creditori de asigurări; au întocmit situaţii financiare anuale, alte situaţii contabile ori raportări, cu nerespectarea prevederilor legale; nu au îndeplinit sau au îndeplinit în mod necorespunzător măsurile administrative de redresare financiară aplicate de Autoritatea de Supraveghere Financiară ori, după caz, au dat dispoziţii fără avizul sau aprobarea acestei autorităţi, conducând astfel la starea de insolvenţă şi la declanşarea procedurii de faliment împotriva societăţii de asigurare/reasigurare; în cadrul acţiunilor interne de verificare, nu au identificat şi/sau nu au sesizat, din culpa acestora, faptele care au condus la fraude şi/sau la o gestiune defectuoasă a patrimoniului societăţii de asigurare/reasigurare.

Sumele obţinute potrivit celor de mai sus intră în patri­moniul societăţii de asigurare/reasigurare debitoare şi sunt destinate plăţii datoriilor acesteia, potrivit legii.

 

2.8. Închiderea procedurii^[xl]

Procedura falimentului se închide de judecătorul-sindic, prin hotărâre, la solicitarea lichidatorului judiciar, în situaţia în care se constată, după caz, una dintre următoarele împrejurări: s-a aprobat raportul final; toate fondurile şi/sau bunurile din averea societăţii de asigurare/reasigurare debitoare au fost distribuite; creanţele creditorilor de asigurări au fost plătite în baza unui acord ori a unei alte măsuri asemănătoare; toate sumele cuve­nite Fondului de garantare au fost recuperate de către acesta.

Hotărârea de închidere a procedurii se notifică de către judecătorul-sindic tuturor părţilor implicate, în condiţiile prezentului titlu. Sumele rămase după satisfacerea drepturilor tuturor persoanelor îndreptăţite, potrivit prezentei legi, se virează la Fondul de garantare, în vederea administrării şi gestionării lor potrivit prevederilor legale în vigoare.

 

În orice stadiu al procedurii, judecătorul-sindic poate pronunţa o hotărâre de închidere a procedurii dacă se constată că nu există active în patri­moniul societăţii de asigurare/reasi­gurare debitoare ori că acestea sunt insuficiente pentru acoperirea cheltu­ielilor administrative şi niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele ne­cesare.

3. Dreptul creditorilor de asigurări de a solicita plata sumelor cuvenite de la Fondul de garantare^[xli]

La data publicării deciziei prin care Autoritatea de Supraveghere Finan­ciară constată existenţa indiciilor stării de insolvenţă a societăţii de asigu­rare/reasigurare şi imposibilitatea re­dre­sării se naşte dreptul creditorilor de asigurări de a solicita plata sumelor cuvenite de la Fondul de garantare.

De la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului, în condiţiile prezentului titlu, Fondul de garantare este în drept să efectueze plăţi din disponibilităţile acestui fond, în vederea achitării su­melor cuvenite creditorilor de asigu­rări, potrivit legii.

Este interzis creditorilor de asigurări ale căror creanţe de asigurări au fost plătite de la Fondul de garantare să mai înregistreze cereri şi/sau să mai solicite valorificarea creanţelor şi/sau plata sumelor pretinse, în cadrul procedurii falimentului societăţii de asigurare/reasigurare debitoare. Fondul de ga­rantare este îndreptăţit să solicite autorităţilor competente sta­bilirea răspunderii pretinşilor creditori şi să îi oblige pe aceştia la restituirea sumelor încasate în mod necuvenit.

 

4. Prioritatea creanţelor de asigurări

Creanţele de asigurări se bucură de prioritate absolută faţă de orice alte creanţe, în ceea ce priveşte activele admise să repre­zinte rezervele tehnice ale societăţii de asigurare/reasi­gurare aflate în procedură de faliment. Aceste creanţe se plătesc în lei, imediat după plata creanţelor prevăzute la art. 159
alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 85/2014^[xlii].

Creanţele Fondului de garantare sunt creanţe de asigurări, în sensul prezentului titlu, şi se achită în ordinea de preferinţă prevăzută anterior, beneficiind de toate drepturile şi/sau cauzele de preferinţă legale ale acestora, ca urmare a subrogării în drepturile creditorilor de asigurări ale căror sume cuvenite au fost achitate din disponibilităţile Fondului de garantare.

 

5. Desemnarea lichidatorului judiciar, practician în insolvenţă^[xliii]

Lichidatorul judiciar, practician în insolvenţă, este desemnat în condiţiile art. 63 din Legea nr. 85/2014^[xliv], oferta acestuia fiind depusă după obţinerea avizului prealabil al Autorităţii de Supraveghere Financiară. În lipsa unor oferte depuse la dosar, judecătorul-sindic va desemna un lichidator judiciar din rândul practicienilor în insolvenţă agreaţi de Autoritatea de Supra­veghere Financiară. Obligaţia obţinerii avizului prealabil al Autorităţii de Supraveghere Financiară revine şi practicienilor în insolvenţă propuşi spre desemnare ca lichidatori judiciari de către adunarea creditorilor.

 

6. Atribuţiile participanţilor la procedura^[xlv]

6.1. Principalele atribuţii ale lichidatorului judiciar

• examinarea activităţii debitorului asupra căruia se iniţiază procedura simplificată în raport cu situaţia de fapt şi întocmirea unui raport amănunţit asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la insolvenţă, cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă şi a existenţei premiselor angajării răspunderii acestora în condiţiile prevederilor art. 169-173, într-un termen stabilit de judecătorul-sindic, dar care nu va putea depăşi 40 de zile de la desemnarea lichidatorului judiciar, dacă un raport cu acest obiect nu fusese întocmit anterior de administratorul judiciar;
• conducerea activităţii debitorului;
• introducerea de acţiuni pentru anularea actelor şi opera­ţiunilor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, precum şi a unor transferuri cu caracter patri­monial, a unor operaţiuni comerciale încheiate de debitor şi a constituirii unor cauze de preferinţă, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor;
• aplicarea sigiliilor, inventarierea bunurilor şi luarea măsurilor corespunzătoare pentru conservarea lor;
• denunţarea unor contracte încheiate de debitor;
• verificarea creanţelor şi, atunci când este cazul, formularea de obiecţiuni la acestea, notificarea creditorilor în cazul ne­înscri­­erii sau înscrierii parţiale a creanţelor, precum şi întoc­mirea tabelelor de creanţe;
• urmărirea încasării creanţelor din averea debitorului, rezultate din transferul de bunuri sau de sume de bani efectuat de acesta înaintea deschiderii procedurii, încasarea creanţelor, formularea şi susţinerea acţiunilor în pretenţii pentru încasarea creanţelor debitorului, pentru aceasta putând angaja avocaţi;
• primirea plăţilor pe seama debitorului şi consemnarea lor în contul averii debitorului;
• vânzarea bunurilor din averea debitorului, potrivit preve­derilor prezentei legi;
• sub condiţia confirmării de către judecătorul-sindic, înche­ierea de tranzacţii, descărcarea de datorii, descărcarea fideiu­sorilor, renunţarea la garanţii reale;
• sesizarea judecătorului-sindic cu orice problemă care ar cere o soluţionare de către acesta;
• orice alte atribuţii stabilite prin încheiere de către judecătorul-sindic;
• analizarea activităţii societăţii de asigurare/reasigurare debitoare în raport cu situaţia de fapt şi întocmirea unui raport amănunţit asupra cauzelor şi a împrejurărilor care au condus la starea de insolvenţă a acesteia, cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă intrarea în faliment a societăţii de asigurare/reasigurare, şi asupra existenţei premiselor angajării răspunderii acestora în condiţiile art. 268. Raportul întocmit este supus judecătorului-sindic, în cel mult 40 de zile de la data desemnării sale; un exemplar al acestui raport se va transmite şi Autorităţii de Supraveghere Financiară. La cererea lichida­torului judiciar, pentru motive temeinice, judecătorul-sindic poate, prin încheiere, să prelungească perioada de prezentare a raportului;
• notificarea cu privire la pronunţarea hotărârii de intrare în procedura falimentului a societăţii de asigurare/reasigurare debitoare;
• verificarea creanţelor Fondului de garantare, precum şi a oricăror altor sume cuvenite acestuia, cu respectarea drepturilor, a privilegiilor şi/sau a garanţiilor sale legale;
• menţinerea sau denunţarea unor contracte încheiate de societatea de asigurare/reasigurare debitoare, cu avizul Auto­rităţii de Supraveghere Financiară;
• conducerea activităţii societăţii de asigurare/reasigurare debitoare, respectiv efectuarea operaţiunilor în interesul pro­cedurii de faliment, inclusiv recuperarea primelor de asigurare restante, aferente contractelor de asigurare;
• încheierea acordurilor de plată a creanţelor de asigurări, cu avizul Autorităţii de Supraveghere Financiară, şi confirmarea lor de către judecătorul-sindic, cu sau fără garantarea acestora cu activele societăţii de asigurare/reasigurare debitoare;
• angajarea, cu respectarea prevederilor legale, a perso­nalului necesar în vederea lichidării şi conducerea activităţii acestuia, angajarea putându-se face şi din cadrul personalului existent al societăţii de asigurare/reasigurare debitoare;
• introducerea acţiunilor pentru anularea actelor fraudu­loase, încheiate de societatea de asigurare/reasigurare debitoare în dauna drepturilor creditorilor de asigurări în cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii;
• introducerea acţiunilor pentru anularea constituirilor de drepturi de preferinţă sau transferuri de drepturi patrimoniale către terţi şi pentru restituirea de către aceştia a bunurilor transmise şi a valorii altor prestaţii executate, efectuate de către societatea de asigurare/reasigurare debitoare prin: acte de transfer cu titlu gratuit, cu excepţia sponsorizărilor în scop umanitar, efectuate în cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii; acte încheiate cu un acţionar ce deţine cel puţin 5% din acţiunile societăţii de asigurare/reasigurare debitoare; acte încheiate cu un administrator, director sau cu orice alt membru al organelor de conducere şi supraveghere ale societăţii de asigurare/reasi­gurare debitoare; acte încheiate cu orice altă persoană fizică sau juridică aflată în legătură strânsă cu societatea de asigurare/re­asi­gurare debitoare. O persoană se află în legătură strânsă cu societatea atunci când:

– deţine o participaţie directă sau prin intermediul unei relaţii de control de cel puţin 20% din capitalul social ori din drepturile de vot ale societăţii de asigurare/reasigurare debitoare;

– este permanent legată de societatea de asigurare/reasi­gurare debitoare prin intermediul unei relaţii de control sau, după caz, înfăptuieşte o politică comună faţă de aceasta;

– exercită atribuţii de control asupra societăţii de asigurare/rea­sigurare debitoare;

• introducerea de acţiuni pentru anularea constituirilor de cauze de preferinţă sau transferurilor de drepturi patrimoniale către terţi şi pentru restituirea de către aceştia a bunurilor transmise şi a valorii altor prestaţii, executate de societatea de asigurare/reasigurare debitoare în dauna creditorilor de asigurări prin: acte încheiate în cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenţia părţilor implicate de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditorii de asigurări sau de a leza în orice mod drepturile acestora; operaţiuni comerciale în care prestaţia societăţii de asigurare/reasigurare debitoare o depăşeşte în mod vădit pe cea primită, efectuate în cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii; acte de transfer de proprietate către un creditor în folosul acestuia sau pentru stingerea unei datorii anterioare, efectuate în cele 6 luni anterioare deschiderii procedurii, dacă suma pe care creditorul ar putea să o obţină în cadrul procedurii este mai mică decât valoarea actului de transfer; constituirea unui drept de preferinţă pentru o creanţă care era chirografară în cele 4 luni anterioare deschiderii procedurii; acte de transfer cu titlu gratuit, cu excepţia sponsorizărilor în scop umanitar derulate potrivit legii, efectuate în cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii falimentului; acte încheiate de persoanele semni­ficative sau de acţionarii semnificativi cu societatea de asigurare/reasigurare debitoare în cadrul căreia deţin această calitate, în anul anterior începerii procedurii falimentului;
• urmărirea încasării oricăror creanţe din patrimoniul societăţii de asigurare/reasigurare debitoare, rezultate din transferul de bunuri sau de sume de bani, efectuate de aceasta anterior înregistrării cererii introductive de deschidere a procedurii; formularea şi susţinerea acţiunilor în pretenţii pentru încasarea creanţelor societăţii de asigurare/reasigurare;
• întocmirea unui raport lunar asupra evoluţiei procedurii de faliment, pe care îl va prezenta judecătorului-sindic şi îl va publica în BPI;
• sesizarea judecătorului-sindic despre orice problemă care ar cere o soluţionare de către acesta;
• încheierea oricăror documente, în numele societăţii de asigurare/reasigurare debitoare, iniţierea şi coordonarea, în numele acesteia, a oricărei acţiuni sau proceduri legale;
• întocmirea situaţiilor financiare finale de lichidare. Dacă lichidarea se prelungeşte peste durata unui exerciţiu financiar, lichidatorul judiciar este obligat să întocmească situaţiile financiare anuale şi să le depună la organele şi la termenele prevăzute în modelele situaţiilor financiar-contabile pentru societăţi reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
• îndeplinirea oricăror dispoziţii ale Autorităţii de Supraveghere Financiară, emise în calitate de autoritate administrativă autonomă de specialitate competentă, în cazurile expres prevăzute de lege, cu confirmarea judecătorului-sindic, în vederea garantării apărării intereselor şi drepturilor creditorilor de asigurări;
• lichidarea bunurilor şi valorificarea drepturilor din patrimoniul societăţii de asigurare/reasigurare debitoare, cu avizul prealabil al Autorităţii de Supraveghere Financiară şi cu înştiinţarea Fondului de garantare, cu aprobarea adunării creditorilor, urmărindu-se valorificarea optimă a acestora, în scopul achitării datoriilor către creditorii de asigurări, prin: tranzacţii privind cumpărarea de active şi asumarea de pasive prin care o societate de asigurare/reasigurare, cu o situaţie financiară bună sau foarte bună, achiziţionează, în tot sau în parte, activele societăţii de asigurare/reasigurare debitoare şi îşi asumă, parţial sau total, pasivele acesteia; vânzarea de bunuri, precum: clădiri, terenuri, aparatură, valori mobiliare; orice alte tehnici de valorificare a activelor societăţii de asigurare/reasi­gurare debitoare, cum ar fi cesiunile de creanţă sau novaţiile realizate în interesul procedurii falimentului la o valoare negociată;
• efectuarea oricăror acte de procedură cerute în aplicarea acestei legi.

 

6.2. Atribuţiile judecătorului-sindic^[xlvi]

Principalele atribuţii ale judecătorului-sindic sunt:

• pronunţarea motivată a hotărârii de deschidere a procedurii insolvenţei şi, după caz, de intrare în faliment, atât prin procedura generală, cât şi prin procedura simplificată;
• judecarea contestaţiei debitorului împotriva cererii introductive a creditorilor pentru începerea procedurii;
• judecarea opoziţiei creditorilor la deschiderea procedurii;
• desemnarea motivată, după verificarea eventualelor incompatibilităţi, prin sentinţa de deschidere a procedurii, după caz, a administratorului judiciar provizoriu/lichidatorului judiciar provizoriu, solicitat de creditorul care a depus cererea de deschidere a procedurii ori de către debitor, dacă cererea îi aparţine acestuia. În lipsa unei astfel de propuneri făcute de către debitor sau de către oricare dintre creditori, desemnarea se va face dintre practicienii în insolvenţă înscrişi în Tabloul Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România, care şi-au depus ofertă la dosar. Dacă nu s-a depus nicio ofertă, va desemna aleatoriu pe oricare dintre practicienii în insolvenţă înscrişi în Tabloul Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România. În cazul în care atât debitorul, cât şi creditorul au solicitat desemnarea câte unui administrator judiciar/lichidator judiciar va avea prevalenţă cererea credito­rului. Dacă creditorii solicită a fi desemnaţi administratori judiciari/lichidatori judiciari diferiţi, judecătorul-sindic va desemna motivat pe unul dintre cei propuşi de aceştia. De­semnarea se va face pentru administrarea procedurii până la confirmarea acestuia în condiţiile legii. Totodată, judecătorul-sindic va fixa onorariul în conformitate cu criteriile stabilite de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a atribuţiilor acestuia pentru această perioadă;
• confirmarea, prin încheiere, a administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar desemnat de adunarea creditorilor ori de creditorul care deţine mai mult de 50% din valoarea creanţelor. Dacă nu există contestaţii asupra legalităţii hotărârii adunării creditorilor sau a deciziei creditorului care deţine mai mult de 50% din valoarea creanţelor, confirmarea se face în camera de consiliu, fără citarea părţilor, în termen de 5 zile de la sesizarea judecătorului-sindic;
• înlocuirea, pentru motive temeinice, prin încheiere, a administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar, potrivit prevederilor art. 57 alin. (4);
• judecarea cererilor de a i se ridica debitorului dreptul de aşi mai conduce activitatea;
• judecarea cererilor de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debito­rului în insolvenţă, potrivit art. 169, sau sesizarea organelor de urmărire penală atunci când există date cu privire la săvârşirea unei infracţiuni;
• judecarea acţiunilor introduse de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar pentru anularea unor acte ori operaţiuni frauduloase, potrivit prevederilor art. 117-122 şi a acţiunilor în nulitatea plăţilor sau operaţiunilor efectuate de către debitor, fără drept, după deschiderea procedurii;
• judecarea contestaţiilor debitorului, ale comitetului credi­torilor sau ale oricărei persoane interesate împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar ori de lichidatorul judiciar;
• confirmarea planului de reorganizare, după votarea lui de către creditori;
• soluţionarea cererii administratorului judiciar sau a creditorilor de întrerupere a procedurii de reorganizare judiciară şi de intrare în faliment;
• soluţionarea contestaţiilor formulate la rapoartele admi­nistratorului judiciar sau ale lichidatorului judiciar;
• judecarea acţiunii în anularea hotărârii adunării creditorilor;
• judecarea cererilor administratorului judiciar/lichidatorului judiciar în situaţiile în care nu se poate lua o hotărâre în şedinţele comitetului creditorilor sau ale adunării creditorilor din lipsa de cvorum cauzată de neprezentarea creditorilor legal convocaţi, la cel puţin două şedinţe ale acestora având aceeaşi ordine de zi;
• dispunerea convocării adunării creditorilor, cu o anumită ordine de zi;
• pronunţarea hotărârii de închidere a procedurii;
• notificarea Fondului de garantare, precum şi a Autorităţii de Supraveghere Financiară cu privire la înregistrarea cererilor introductive;
• judecarea contestaţiei asigurătorului/reasigurătorului împotriva cererii introductive formulate de Autoritatea de Supraveghere Financiară, de creditorii de asigurări şi de ceilalţi creditori, după caz;
• judecarea cererilor Autorităţii de Supraveghere Financiară privind nulitatea sau anularea unor acte frauduloase, prejudi­ciabile intereselor şi drepturilor creditorilor de asigurări, ante­rioare deschiderii procedurii de faliment;
• judecarea cererilor de compensare a creanţelor, formulate de societatea de asigurare/reasigurare sau de creditorii de asigurări, după caz, cu avizul Autorităţii de Supraveghere Financiară;
• judecarea contestaţiilor formulate de Autoritatea de Supraveghere Financiară, de societatea de asigurare/reasigurare debitoare, de creditorii de asigurări ori de oricare persoană interesată, după caz, împotriva măsurilor dispuse de lichidatorul judiciar;
• judecarea cererilor de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere, a cenzorilor, a auditorilor financiari şi a personalului de execuţie sau cu atribuţii de control din cadrul societăţii de asigurare/reasigurare debitoare care au contribuit la ajungerea asigurătorului/reasigurătorului în insolvenţă;
• orice alte atribuţii prevăzute de lege.

În îndeplinirea atribuţiilor sale, care presupun aplicarea unor reglementări specifice activităţii de asigurare desfăşurate de societatea de asigurare/reasigurare debitoare, judecătorul-sindic poate cere şi opinia Autorităţii de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate administrativă autonomă de specialitate.

Atribuţiile judecătorului-sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activităţii administratorului judiciar şi/sau al lichidatorului judiciar şi la procesele şi cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenţei. Atribuţiile mana­ge­riale aparţin administratorului judiciar ori lichidatorului judiciar sau, în mod excepţional, debi­to­rului, dacă acestuia nu i s-a ridicat dreptul de a-şi administra averea. Deci­ziile mana­geriale ale administratorului judiciar, lichidatorului judiciar sau debitorului care şi-a păstrat dreptul de administrare pot fi controlate sub aspectul oportu­nităţii de către creditori, prin organele acestora.

7. Caracterul executoriu al hotărârilor judecătorului-sindic^[xlvii]

Hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii şi pot fi atacate numai cu apel. Apelul se judecă de către curtea de apel, cu celeritate şi cu precădere. Dispoziţiile art. 43 şi art. 44 se aplică în mod corespunzător.

Astfel, potrivit art. 43 din Legea
nr. 85/2014, curtea de apel va fi instanţa de apel pentru hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic. Hotărârile curţii de apel sunt definitive. Termenul de apel este de 7 zile de la comunicarea hotă­rârii realizată prin publicare în BPI, dacă prin lege nu se prevede altfel. Apelul va fi judecat de complete spe­cia­lizate, de urgenţă. Citarea apelan­ţilor, a administratorului judiciar/lichi­da­torului judiciar şi a intimaţilor în apel şi comunicarea deciziilor pronunţate se fac prin BPI. Instanţele judecătoreşti vor transmite actele de procedură în cauză, din oficiu, pentru publicare în BPI. Procedura va fi considerată îndeplinită dacă citaţia se publică cu cel puţin 5 zile calendaristice înainte de data stabilită pentru înfăţişare. În vederea soluţionării apelului, se trimit la curtea de apel, în copie certificată, de grefierul-şef al tribunalului, numai actele care interesează soluţionarea căii de atac, selectate de judecătorul-sindic în cazul în care apelul priveşte o hotărâre a judecătorului-sindic pentru care nu s-a format dosar asociat. În cazul în care instanţa de apel consideră necesare şi alte acte din dosarul de fond, va pune în vedere părţilor interesate, prin rezoluţia la primirea cererii de apel sau prin încheiere în cursul soluţionării apelului, să le depună în copie certificată sau le va solicita jucătorului-sindic.

Apelul se judecă potrivit prevederilor Codului de procedură civilă, cu următoarele derogări: termenul pentru depunerea întâmpinării este de maximum 10 zile de la comunicarea cererii şi a motivelor de apel, răspunsul la întâmpinare nu este obligatoriu, iar judecătorul-sindic fixează, prin rezoluţie, în termen de maximum 3 zile de la data depunerii întâmpinării, primul termen de judecată, care va fi de cel mult 30 de zile de la data rezoluţiei.

Prin derogare de la prevederile Codului de procedură civilă, apelul nu suspendă executarea hotărârilor judecătorului-sindic.

Următoarele hotărâri ale judecătorului-sindic vor putea fi suspendate de instanţa de apel: sentinţa de deschidere a pro­cedurii insolvenţei împotriva debitorului; sentinţa prin care se decide intrarea în procedura simplificată; sentinţa prin care se decide intrarea în faliment; sentinţa de soluţionare a contestaţiei la planul de distribuire a fondurilor obţinute din lichidare şi din încasarea de creanţe; sentinţa de soluţionare a contestaţiilor împotriva măsurilor administratorului judiciar/lichidatorului judiciar; încheierea prin care s-a confirmat practicianul în insolvenţă; încheierea prin care a fost înlocuit practicianul în insolvenţă; sentinţa prin care s-au soluţionat acţiunile în anulare prevăzute la art. 117-122.

Pentru toate cererile de apel formulate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorul-sindic în cadrul procedurii se consti­tuie un singur dosar. Completul de apel căruia i s-a repartizat aleatoriu primul apel va fi cel care va soluţiona toate apelurile următoare privind aceeaşi procedură, exercitate împotriva ace­leiaşi hotărâri sau a hotărârilor succesive pronunţate de judecătorul-sin­dic în acelaşi dosar de insolvenţă.

Curtea de apel învestită cu soluţionarea apelului declarat împotriva hotărârii judecătorului-sindic prin care s-a respins cererea de deschidere a procedurii insolvenţei, admiţând apelul, va anula hotărârea şi va trimite cauza judecătorului-sindic, pentru deschiderea procedurii insolvenţei.

Repartizarea cauzelor judecătorilor desemnaţi ca judecători-sindici se realizează în mod aleatoriu, în sistem informatizat, potrivit art. 53 din Legea nr. 304/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

 

1. Concluzii
2. Procedura falimentului societăţilor de asigurare/reasigurare, deşi specifică, se completează cu cea a procedurilor fali­men­tului societăţilor, în general.
3. Există mecanisme legale de protecţie a dreptului de creanţă de asigurări împotriva asigurătorului în faliment.
4. În general, legislaţia naţională este adaptată normelor europene în materie.
5. Din parcurgerea legislaţiei în materie, se deduce cu uşu­rinţă faptul că, deşi legiuitorul a dorit o „codificare” a proce­durilor de insolvenţă şi o reconfigurare a legislaţiei în materia asigurărilor/reasigurărilor, acestea sunt totuşi greu de corelat în procesul de interpretare şi aplicare.

Note

[i] Publicată în M. Of. nr. 466 din 25 iunie 2014.

[ii] Republicată în M. Of. nr. 1066 din 17 noiembrie 2004, în prezent abrogată.

[iii] Publicată în M. Of. nr. 359 din 21 aprilie 2006. Legea nr. 85/2006, cu modificările şi completările ulterioare, a fost abrogată prin art. 344 lit. a) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă. Însă, potrivit prevederilor art. 343 din Legea nr. 85/2014, procesele începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse legii aplicabile anterior acestei date. De asemenea, atât în virtutea acestor prevederi, cât şi a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în M. Of. nr. 549 din 3 august 2011, în cazul în care prevederile Legii nr. 85/2006 sunt supuse controlului de constituţionalitate, Curtea urmează a exercita controlul de constituţionalitate asupra preve­derilor criticate din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, în contextul în care acestea au produs sau continuă să producă efecte, potrivit principiului tempus regit actum.

[iv] Republicată în M. Of. nr. 453 din 23 iulie 2013.

[v] Publicat în M. Of. nr. 84 din 30 ianuarie 2004, în prezent abrogată.

[vi] Publicată în M. Of. nr. 870 din 14 decembrie 2009, în prezent abrogată.

[vii] Publicată în M. Of. nr. 148 din 10 aprilie 2000.

[viii] A se vedea art. 243 din Legea nr. 85/2014.

[ix] A se vedea art. 242 din Legea nr. 85/2014.

[x] Republicată în M. Of. nr. 453 din 23 iulie 2013.

[xi] Înainte de modificările aduse prin Legea nr. 237/2015.

[xii] Precitată, cu modificările şi completările ulterioare.

[xiii] A se vedea art. 1 alin. (1) din Legea nr. 503/2004.

[xiv] Publicată în M. Of. nr. 800 din 28 octombrie 2015.

[xv] A se vedea art. 1 alin. (2) din Legea nr. 503/2004.

[xvi] Art. 2, astfel cum este modificat prin Legea nr. 237/2015.

[xvii] Art. 242-243 din Legea nr. 85/2014.

[xviii] Art. 245 alin. (2) din Legea nr. 85/2014.

[xix] Art. 245 alin. (1) şi art. 246-247 şi art. 249 din Legea nr. 85/2014.

[xx] Insolvenţa societăţii de asigurare/reasigurare este acea stare a socie­tăţii de asigurare/reasigurare caracterizată prin una dintre următoarele situaţii: a) incapacitatea vădită de plată a datoriilor exigibile cu disponi­bilităţile băneşti.

[xxi] Cererea se înregistrează de tribunal odată cu întâmpinarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, prin care aceasta comunică dacă societatea de asigurare/reasigurare debitoare face sau nu face obiectul unei proceduri de redresare financiară, potrivit art. 3 lit. b) din Legea nr. 503/2004, repu­blicată, cu modificările ulterioare, pentru restabilirea situaţiei sale finan­ciare sau, după caz, pentru onorarea plăţilor către creditori, în cadrul unor măsuri administrative de redresare financiară.

[xxii] Creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii insolvenţei este creditorul a cărui creanţă asupra patrimoniului debitorului este certă, lichidă şi exigibilă de mai mult de 60 de zile. Prin creanţă certă, în sensul prezentei legi, se înţelege acea creanţă a cărei existenţă rezultă din însuşi actul de creanţă sau şi din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul. Creditorii vor putea solicita deschiderea procedurii insolvenţei doar în cazul în care, după compensarea datoriilor reciproce, de orice natură, suma datorată acestora va depăşi suma prevăzută la pct. 72 din Legea nr. 85/2014.

[xxiii] Valoarea-prag reprezintă cuantumul minim al creanţei, pentru a putea fi introdusă cererea de deschidere a procedurii de insolvenţă. Valoarea-prag este de 40.000 lei atât pentru creditori, cât şi pentru debitor, inclusiv pentru cererile formulate de lichidatorul numit în procedura de lichidare prevăzută de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru creanţe de altă natură decât cele salariale, iar pentru salariaţi este de 6 salarii medii brute pe economie/salariat.

[xxiv] Insolvenţa societăţii de asigurare/reasigurare este acea stare a societăţii de asigurare/reasigurare caracterizată prin una dintre următoarele situaţii: (…) b) scăderea valorii marjei de solvabilitate disponibile sub jumătate din limita minimă prevăzută de reglementările legale în vigoare pentru fondul de siguranţă; c) imposibilitatea restabilirii situaţiei financiare a societăţii de asigurare/reasigurare în cadrul procedurii de redresare financiară.

[xxv] Art. 248 din Legea nr. 85/2014.

[xxvi] Cererea prevăzută la art. 246 alin. (1) şi la art. 247 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

[xxvii] Procedura de redresare financiară – totalitatea modalităţilor şi a măsurilor cu caracter administrativ dispuse de Autoritatea de Supraveghere Financiară, ca autoritate competentă, care sunt destinate să menţină sau să restabilească situaţia financiară a unei societăţi de asigurare/reasigurare.

[xxviii] Art. 250 din Legea nr. 85/2014.

[xxix] Art. 252 din Legea nr. 85/2014

[xxx] Art. 253 din Legea nr. 85/2014.

[xxxi] Art. 255 din Legea nr. 85/2014.

[xxxii] Prevederile art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 nu trebuie interpretate disparat, ci trebuie avut în vedere, pe de o parte, art. 262 în integralitatea sa şi, pe de altă parte, întreg cadrul legislativ în materie, respectiv, în mod concret, art. 242 din Legea nr. 85/2014, potrivit căruia prevederile Capitolului I (din care fac parte şi dispoziţiile art. 75, care conţin şi excepţii de la procedura suspendării de drept a tuturor acţiunilor judiciare, extrajudiciare sau a măsurilor de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului), cu excepţia celor cuprinse în Secţiunea a 6-a, se vor aplica în mod corespunzător procedurii falimentului societăţilor de asigurare/reasigurare, cu derogările prevăzute în acest capitol.

[xxxiii] Art. 262-263 din Legea nr. 85/2014.

[xxxiv] Potrivit art. 89, „(1) Orice transfer, îndeplinire a unei obligaţii, exercitare a unui drept, act sau fapt realizat în temeiul unor contracte financiare calificate, precum şi orice acord de compensare bilaterală sunt valabile, pot fi executate şi/sau opuse unui cocontractant insolvent ori unui garant insolvent al unui cocontractant, conform condiţiilor rezultând din înţelegerea părţilor, fiind recunoscute ca bază de înscriere a creanţei în procedurile prevăzute de prezentul capitol. (2) Singura obligaţie, dacă există în cuprinsul contractului, ca urmare a realizării unei compensări bilaterale – netting – în condiţiile prevăzute de un contract financiar calificat, a unei părţi la contract va fi aceea de a presta obligaţia netă, respectiv suma de plată sau obligaţia de a face, rezultată în urma nettingului către cocontractantul său. (3) Singurul drept, dacă există în cuprinsul contractului, ca urmare a realizării unui netting în condiţiile prevăzute de un contract financiar calificat, a unei părţi la contract, va fi acela de a primi dreptul net, respectiv suma de plată sau obligaţia de a face, care rezultă în urma nettingului de la cocontractantul său. (4) Nicio atribuţie conferită prin prezenta lege unui organ care aplică procedura insolvenţei nu va împiedica încetarea contractului financiar calificat şi/sau accelerarea îndeplinirii obligaţiilor de plată ori a îndeplinirii obligaţiilor de a face sau a realizării unui drept în baza unuia ori a mai multor contracte financiare calificate, având ca temei un acord de netting, aceste puteri fiind limitate la suma netă rezultată în urma aplicării acordului de netting. (5) Cu excepţia dovedirii intenţiei frauduloase a debitorului în sensul art. 117 alin. (2) lit. g), administratorul judiciar/lichidatorul judiciar sau, după caz, instanţa judecătorească nu poate împiedica, cere anularea ori decide desfacerea unor operaţiuni cu instrumente financiare derivate, inclusiv ducerea la îndeplinire a unui acord de netting, realizate în baza unui contract financiar calificat”.

[xxxv] „a) analizarea activităţii societăţii de asigurare/reasigurare debitoare în raport cu situaţia de fapt şi întocmirea unui raport amănunţit asupra cauzelor şi a împrejurărilor care au condus la starea de insolvenţă a acesteia, cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă intrarea în faliment a societăţii de asigurare/reasigurare, şi asupra existenţei premiselor angajării răspunderii acestora în condiţiile art. 268. Raportul întocmit este supus judecătorului-sindic, în cel mult 40 de zile de la data desemnării sale; un exemplar al acestui raport se va transmite şi Autorităţii de Supraveghere Financiară. La cererea lichidatorului judiciar, pentru motive temeinice, judecătorul-sindic poate, prin încheiere, să prelungească perioada de prezentare a raportului”.

[xxxvi] q) lichidarea bunurilor şi valorificarea drepturilor din patrimoniul societăţii de asigurare/reasigurare debitoare, cu avizul prealabil al Autorităţii de Supraveghere Financiară şi cu înştiinţarea Fondului de garantare, cu aprobarea adunării creditorilor, urmărindu-se valorificarea optimă a acestora, în scopul achitării datoriilor către creditorii de asigurări, prin:

1. tranzacţii privind cumpărarea de active şi asumarea de pasive prin care o societate de asigurare/reasigurare, cu o situaţie financiară bună sau foarte bună, achiziţionează, în tot sau în parte, activele societăţii de asigurare/reasigurare debitoare şi îşi asumă, parţial sau total, pasivele acesteia;
2. vânzarea de bunuri, precum: clădiri, terenuri, aparatură, valori mobiliare;
3. orice alte tehnici de valorificare a activelor societăţii de asigurare/reasigurare debitoare, cum ar fi cesiunile de creanţă sau novaţiile realizate în interesul procedurii falimentului la o valoare negociată.

[xxxvii] Art. 264-265 din Legea nr. 85/2014.

[xxxviii] Potrivit art. 263 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, în cazul aprobării de către adunarea creditorilor a modalităţii de lichidare prevăzute la art. 258 lit. q) pct. 1, lichidatorul judiciar organizează de îndată, dacă modalitatea confirmată prevede, negocierea privind tranzacţia de cumpărare de active şi asumare de pasive. Lichidatorul judiciar organizează în acest scop o şedinţă de informare cu toate societăţile de asigurare/reasigurare considerate de Autoritatea de Supraveghere Financiară, în vederea prezentării termenilor şi condiţiilor negocierii. Înainte de ţinerea şedinţei, lichidatorul judiciar este obligat să semneze cu societăţile de asigurare/reasigurare respective un acord de confidenţialitate, prin care acestea se angajează, în condiţiile legii, să păstreze secretul profesional cu privire la informaţiile referitoare la societatea de asigurare/reasigurare debitoare care face obiectul negocierii.

[xxxix] Art. 268-269 din Legea nr. 85/2014.

[xl] Art. 271-272 din Legea nr. 85/2014.

[xli] Art. 266 din Legea nr. 85/2014. Potrivit art. 14 din Legea
nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraţilor, publicată în M. Of. nr. 550 din 24 iulie 2015, în vederea încasării indemnizaţiilor/despăgu­birilor, orice persoană care pretinde un drept de creanţă de asigurări împotriva asigurătorului în faliment poate formula o cerere motivată în acest sens, adresată Fondului în termen de 90 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului sau de la data naşterii dreptului de creanţă, atunci când acesta s-a născut ulterior.

Pe măsura înregistrării şi analizării cererilor de plată ale creditorilor de asigurări, împreună cu documentele anexate, se întocmeşte lista creditorilor de asigurări ale căror creanţe certe, lichide şi exigibile urmează să fie plătite din disponibilităţile Fondului [art. 15 alin. (1) din Legea nr. 213/2015].

[xlii] Creanţele creditorilor beneficiari ai unei cauze de preferinţă născute în timpul procedurii de insolvenţă. Aceste creanţe cuprind capitalul, dobânzile, precum şi alte accesorii, după caz.

[xliii] Art. 251 din Legea nr. 85/2014.

[xliv] Art. 63 din Legea nr. 85/2014: În cazul în care dispune trecerea
la faliment, judecătorul-sindic va desemna un lichidator judiciar, aplicându‑se, în mod corespunzător, dispoziţiile art. 57, art. 59-62 şi
art. 140 alin. (6). Atribuţiile administratorului judiciar încetează la momentul stabilirii atribuţiilor lichidatorului judiciar de către judecătorul-sindic. Poate fi desemnat lichidator judiciar şi administratorul judiciar desemnat anterior.

[xlv] Art. 64 şi art. 251 din Legea nr. 85/2014.

[xlvi] Art. 45 şi art. 257 din Legea nr. 85/2014.

[xlvii] A se vedea art. 256 din Legea nr. 85/2014.