ACCESORIILE

ABSTRACT

Although the regulation of the payment of accessories is minimal, the payment rules are far from clear. We know that opening insolvency proceedings has the effect of suspending the payment of accessories, but there are a few exceptions. It was the interpretation of the exceptions that triggered a non‑unitary practice. Through this material, we have tried to build a comprehensive analysis of the payment of accessories in the procedure, starting from the basic questions: why? and when? The article is focused on commenting on art. 80 of Law No. 85/2014, with parallels to the former art. 41 of Law 85/2006. We have structured the analysis according to the time of the receivables that generate accessories: the receivables before and after the opening of the procedure.

KEYWORDS: accessories • interests • payment of accessories • insolvency • rule • exception
•  bankruptcy • reorganization • art. 80 • art. 41 • Law No. 85/2014 • Law No. 85/2006
• guaranteed receivables • jurisprudence • legal regim

1. Încă tulburi

Accesoriile sunt ca frontiera unei ţări. De sus, de la 2.000 km, îi poţi desena forma lină şi cu ochii închişi, dar, dacă cobori şi te aşezi pe hotar, iese o mâzgăleală. Graniţa nu mai e dreaptă. Nici cu ochii deschişi nu eşti în stare să înţelegi unde e linia aceea clară, fiindcă acum vezi doar pietre, dâmburi şi cerul de deasupra.

 

Un singur articol şi o duzină de întrebări. Art. 80 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 85/2014¹ pare să fi simplificat regimul accesoriilor, reglementat de fostul art. 41 alin. (1)‑(4) din Legea nr. 85/2006, dar fără a aduce un plus de claritate. Modificarea unor reguli deja difuze are darul de a genera şi mai multă ceaţă. Înţelegerea comună era aceea că accesoriile sunt suspendate, dar cu o excepţie pentru garantaţi. Sau mai multe? Legalitatea confuză lasă loc oportunităţii. Apoi, alte articole cu referiri fugare la accesorii. Cum aplicăm art. 80 coroborat cu art. 78 alin. (1) pct. B lit. b), care vorbeşte relaxat de acumularea accesoriilor înainte de valorificarea garanţiei? Dar art. 133, care vorbeşte de includerea dobânzilor creanţelor garantate în programul de plăţi? Apoi, ce facem cu accesoriile la creanţele curente? Textul vorbeşte de achitarea lor în reorganizare, dar în observaţie şi faliment ce se întâmplă?

 

Deşi nu există procedură în care să nu se pună problema accesoriilor, jurisprudenţa pe subiect este rară. Nici doctrina nu oferă² o imagine clară³, de ansamblu⁴. Practica nu este unitară. „Cutuma” favorizării creditorului garantat, prin plata dobânzilor, indiferent de vânzarea obiectului garanţiei şi aleatoriul achitării accesoriilor la creanţele curente, creează un peisaj tulbure, în loc de limpezime.

Să‑ncepem în a‑l observa aşa cum este. Trecând prin filtrul îndoielii ceea ce credeam că ştim, particulele de ceaţă se vor risipi.

 

1. Jurisprudenţă

Puţinele hotărâri identificate surprind doar anumite unghiuri ale imaginii accesoriilor în procedura insolvenţei. Nici n‑ar putea altfel. Uneori, practica este contradictorie, însă, în de­mersul nostru, acest aspect ajută la reliefarea punctelor sensibile.

 

Accesoriile la creanţele anterioare

• Mai mult, dispoziţiile invocate [art. 133 alin. (2) din Legea nr. 85/2014] nu pot fi interpretate izolat, ci prin coroborare cu cele ale art. 103 din LegeaÎn ceea ce priveşte invocatele dispoziţii ale art. 133
  (2) din Legea nr. 85/2014, de la început trebuie subliniat că textul prevede că pot fi purtătoare de dobânzi şi alte accesorii creanţele înscrise ca beneficiare ale unei cauze de preferinţă în tabelul definitiv al creanţelor, ceea ce consacră caracterul supletiv al prevederii cu consecinţele sale, acelea că astfel de creanţe nu sunt, întotdeauna şi necondiţionat, purtă­toare de dobânzi şi că, în cazul în care nu sunt înscrise astfel, nu se poate reţine sancţiunea preva­lată de către apelantă, adică refuzul confirmării planului.

nr. 85/2014 – norma de trimitere prin raportare la art. 80 din acelaşi act normativ –, care configurează regimul juridic al creanţelor beneficiind de o cauză de preferinţă: „creanţele beneficiare ale unei cauze de preferinţă se înscriu în tabelul definitiv până la valoarea de piaţă a garanţiei stabilită prin eva­luare, dispusă de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar, efectuată de un evaluator desemnat potrivit dispoziţiilor art. 61” (decizia
nr. 561/2016 a Curţii de Apel Timişoara)⁵.

6. Aşadar, art. 39 alin. (1) pct. B lit. b) presupune existenţa a două creanţe garantate, una dintre ele având rang superior, iar garanţiile consti­tuite în cazul ambelor creanţe să privească acelaşi bun. Întrucât într‑o asemenea situaţie acumularea dobânzilor, majorărilor şi penalităţilor aferente creanţei ga­rantate cu rang superior ar putea conduce la micşorarea valorii părţii garantate din creanţa cu rang inferior, legiuitorul, în vederea asigurării unei protecţii acesteia din urmă, a instituit posibilitatea ridicării suspendării prevăzute de art. 36 (sentinţa nr. 483/2011 a Tribunalului Bacău)⁶.

 

Accesoriile la creanţele curente

7. Regula este că, după data deschiderii procedurii, nu pot fi calculate şi percepute accesorii nici pentru creanţele anterioare şi nici pentru cele născute în perioada de observaţie, excepţiile fiind de strictă interpretare. Dacă, în cazul creanţelor anterioare, art. 80 alin. (1) stabileşte expres faptul că acestea nu generează accesorii, excepţie făcând în anumite condiţii creanţele bene­ficiare ale unei cauze de preferinţă, în cazul creanţelor curente, excepţia este legată de prevederile programului de plăţi din planul de reorganizare (decizia nr. 1428/2019 a Tribunalului Bucureşti)⁷.
8. Legea insolvenţei interzice ca principiu în art. 80 curgerea de dobânzi, majorări şi penalităţi. Raţiunea legii, vădit exprimată, de altfel, fiind tocmai de a asigura caracterul concursual şi egalitar al procedurii, care ar fi alterat dacă unii creditori ar recupera inclusiv accesorii, în dauna altora, care astfel nu ar mai recupera nici principalul.

Derogările permise de la această regulă sunt, de manieră generală, de două tipuri: 1) pentru creanţele născute anterior datei deschiderii procedurii, trebuie să fie vorba de o creanţă ce beneficiază de o clauză de preferinţă, pentru care valorificarea bunului garantat se face la un preţ mai mare decât suma înscrisă în tabelul definitiv sau în tabelul definitiv consolidat (art. 103 din Legea nr. 85/2014); 2) pentru obligaţiile născute ulterior datei deschiderii procedurii generale, accesoriile se achită în cazul în care se confirmă un plan de reorganizare în confor­mitate cu actele din care rezultă şi cu prevederile programului de plăţi (iar dacă ulterior planul eşuează, se înscriu în tabelul suplimentar tot în aceste limite); şi această a doua exceptare este logică, din moment ce ea presupune un acord general, dat şi de o parte de ceilalţi creditori (prin aprobarea planului de reor­ganizare, ce ar permite plata de accesorii) (decizia nr. 2230/2018 a Curţii de Apel Bucureşti)⁸.

9. Faţă de dispoziţiile art. 80 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, măsura luată de administratorul judi­ciar nu echivalează cu o respingere propriu‑zisă a plăţii accesoriilor, ci apare ca o prorogare a plăţii până la momentul confirmării planului de reorga­nizare sau al trecerii la faliment. Dispoziţiile
   102 alin. (6) din Legea nr. 85/2014 prevăd faptul că, în cazul creanţelor născute după data deschiderii procedurii, în perioada de observaţie sau în proce­dura reorganizării judiciare, acestea vor fi plătite conform documentelor din care rezultă, nefiind necesară înscrierea la masa credală (decizia
   nr. 321/2018 a Curţii de Apel Bucureşti)⁹.
10. Aserţiunile privind necesitatea îndeplinirii cumulate a condiţiilor din textul legal privind necesitatea menţionării sumelor pretinse la plată ca fiind creanţe curente în programul de plăţi nu pot fi validate, întrucât aceste prevederi nu pot fi aplicate cu ignorarea textelor din legea specială referitoare la creanţele curente şi la drepturile conferite titula­rilor acestor creanţe (decizia nr. 16/2020 a Curţii de Apel Cluj)¹⁰.

 

1. Limpezire
2. Accesoriile sunt de două feluri: a) accesoriile la creanţele anterioare¹¹ şi b) accesoriile la creanţele curente¹².

 

2. Accesoriile la creanţele anterioare sunt reglementate de art. 80 alin. (1), pe când cele la creanţele curente, de art. 80
   (2) şi art. 102 alin. (6). Textele sunt distincte, iar regulile nu pot fi „împrumutate” reciproc; art. 80 alin. (2) nu constituie excepţia de la art. 80 alin. (1), nici măcar textul în oglindă privind accesoriile curente.

 

Accesoriile la anterioare

3. Regula pentru cele anterioare este că se suspendă începând cu data deschiderii procedurii. Creditorii le calculează până la data deschiderii procedurii, le înscriu în tabel şi gata. Nu mai pot adăuga Excepţia se petrece doar pentru creditorul garantat, în cazul rar în care bunul obiect al garanţiei este vândut la o valoare mai mare decât creanţa înscrisă în tabel. De ce? Fiindcă n‑ar fi corect ca din valoarea propriei garanţii să se plătească creanţele altora (chiar accesoriile altora calculate până la deschiderea procedurii). Propriile accesorii ar rămâne neachitate, nu pentru că n‑au fost bani, ci pentru n‑a fost creanţă! Inechitabil, fiindcă creditorul garantat este singurul creditor a cărui creanţă garantată are un corespondent real valoric în patrimoniul debitoarei. Negarantaţii au doar speranţa valorii gajului general. De exemplu: garantatul se înscrie în

 

tabel cu 10 lei şi i se spune că nu mai poate calcula accesorii. Bunul obiect al garanţiei se vinde cu 12 lei, astfel că are dreptul să‑şi îndestuleze creanţa de 10 lei şi, suplimentar, i se permite să calculeze accesorii, în limita celor 2 lei suplimentari.

 

4. Unicitatea excepţiei la anterioare este provocată de două texte răsfirate: de art. 78 alin. (1) pct. B lit. b) şi de art. 133
   (2) ‑ art. 4 alin. (1) pct. 53. Le‑am numit ipotezele II şi III, iar mai jos le‑am trecut prin filtrul textelor legale. O ipoteză trebuie să funcţioneze cu toate, nu doar cu unele.

 

 

Accesoriile la creanţele anterioare	a. Ipoteza condiţionării accesoriilor de vânzarea superioară a garanţiei	b. Ipoteza condiţionării accesoriilor de confirmarea unui plan de reorganizare	c. Ipoteza condiţionării accesoriilor de introducerea unei cereri de ridicare a suspendării
Regula 80 (1): Nicio dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială, numită generic „accesorii”, nu va putea fi adăugată creanţelor născute anterior datei deschiderii procedurii, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 103.	da	nu	nu
Regula 103: (…) În cazul în care valorificarea activelor asupra cărora poartă cauza de preferinţă se va face la un preţ mai mare decât suma înscrisă în tabelul definitiv sau în tabelul definitiv consolidat, diferenţa favorabilă va reveni tot creditorului garantat, chiar dacă o parte din creanţa sa fusese înscrisă drept creanţă chirografară, până la acoperirea creanţei principale şi a accesoriilor ce se vor calcula conform actelor din care rezulta creanţa, până la data valorificării bunului.	da	nu	nu
Regula 78 (1): diminuării valorii părţii garantate dintr‑o creanţă cu rang inferior, ca urmare a acumulării dobânzilor, majorărilor şi penalităţilor de orice fel la o creanţă garantată cu rang superior.	da	nu	da
Regula 133 (2): Planul de reorganizare va cuprinde în mod obligatoriu programul de plată a creanţelor. Creanţele înscrise ca beneficiare ale unei cauze de preferinţă în tabelul definitiv al creanţelor pot fi purtătoare de dobânzi şi alte accesorii.	da	da	nu

 

 

5. Ipoteza a II‑a, cea privind condiţionarea accesoriilor de confirmarea unui plan de reorganizare, încalcă regula de la
   80 alin. (1). Iar dacă art. 80 alin. (1) n‑ar exista, ipoteza II ar încălca limita cauzei de preferinţă, fiindcă creditorul are dreptul să‑şi ia bani cu prioritate în raport strict cu propria garanţie, nu cu restul bunurilor faţă de care e chirografar. Imaginarea unei situaţii în care însăşi confirmarea unui plan de reorganizare dă dreptul magic tuturor garantaţilor să‑şi calculeze accesorii, indiferent de valorificarea propriilor garanţii, creează un avantaj nedrept faţă de restul creditorilor. Din ce bani ar trebui plătite accesoriile suplimentare pentru toţi garantaţii? Din gajul general. Din nou, în raport cu gajul general, garantatul este un simplu chirografar! Dacă admitem ipoteza II în favoarea garantaţilor, atunci şi ceilalţi chirografari ar avea dreptul să‑şi calculeze accesorii.

 

De altfel, nici art. 4 alin. (1) pct. 53 şi nici art. 133 alin. (2) nu arată că creanţele garantate vor fi obligatoriu purtătoare de dobânzi, ci că „vor putea” sau „pot fi”. Ipoteza a II‑a funcţio-

 

nează în deplin acord cu art. 80 alin. (1) doar atunci când prin plan se prevede valorificarea garanţiei la o valoare superioară creanţei [art. 133 alin. (5) pct. F)]. Dacă avem trei creditori garantaţi şi doar garanţia unuia este propusă la vânzare, atunci doar creanţa acestuia poate fi purtătoare de dobânzi, sub condiţia valorificării bunului la un preţ superior. A celorlalţi, nu. Lipsa includerii acestor dobânzi în programul de plăţi nu se va sancţiona cu neplata, fiindcă „sumele de bani obţinute după vânzarea unor bunuri asupra cărora poartă cauze de preferinţă (…) vor fi distribuite, obligatoriu, credit­o­rilor titulari ai acelor cauze de preferinţă, cu respectarea dispoziţiilor art. 159
alin. (1) şi (2)”. Includerea acestor dobânzi condiţionate în programul de plăţi are rol de reprezentare corectă a fluxului de plăţi, iar nu de generator de drepturi.

 

6. Ipoteza a III‑a porneşte de la interpretarea art. 78 alin. (1) pct. B lit. b) şi reuşeşte performanţa de a contrazice toate celelalte reguli. În fond, creanţele garantate ar trebui să poată calcula neîntrerupt accesorii la creanţele anterioare, încă din observaţie! Exemplu: bun evaluat la 15 lei; creditor A, ipotecă

• rang 1, creanţă de 10 lei; creditor B, ipotecă rang 2 pe acelaşi bun, creanţă de 5 lei. Dacă A calculează accesorii de 1 leu la creanţa de 10 lei, atunci B şi‑ar vedea diminuat fondul garanţiei la doar 4 lei, astfel că s‑ar îndeplini condiţia de la art. 78. B ar putea cere ridicarea suspendării şi vânzarea bunului doar dacă A ar avea dreptul să calculeze accesorii neîn­grădit, înainte de valorificarea bunului, fără să existe siguranţa că preţul vânzării va fi superior creanţei, ignorând regula de la art. 80 alin. (1)!

Singurul caz în care ipoteza a III‑a este com­patibilă cu regula art. 80 alin. (1) este atunci când creditorul A calculează accesorii ca urmare a vânzării bunului la o valoare superioară. B n‑ar mai avea o creanţă garantată de 5 lei, ci una de 4 lei, astfel că ar fi îndreptăţit să primească o protecţie corespun­zătoare pentru 1 leu. B va cere direct despăgubirea pentru 1 leu, fiindcă nu se mai poate „plia” pe acţiunea principală a art. 78, bunul fiind deja valorificat [„creditorul (…) poate solicita ridicarea suspendării prevăzute la art. 75 alin. (1) cu privire la creanţa sa şi valorificarea imediată (…) a bunului”]. Astfel, acţiunea art. 78 alin. (1) pct. B lit. b) constă în dreptul de a cere protecţie, iar nu de a cere ridicarea suspendării.

 

E interesant de observat că acesta este singurul caz în care protecţia se acordă ca urmare a diminuării valorii estimate a creanţei garantate, pe când toate celelalte ipoteze fac referire la diminuarea valorii reale a bunului obiect al garanţiei. Rezultatul evaluării şi fragmentarea creanţei, în partea garantată/negarantată, la art. 103, devin definitive, fiindcă creditorul B primeşte bani suplimentari din alte surse decât valorificarea propriei garanţii.

 

Accesoriile la curente

7. 80 alin. (2) concurează lejer la titlul de cel mai straniu text din Legea nr. 85/2014: „În cazul în care se confirmă un plan de reorganizare, dobânzile, majorările ori penalităţile de orice fel sau cheltuielile accesorii la obligaţiile născute ulterior datei deschiderii procedurii generale se achită în conformitate cu actele din care rezultă şi cu prevederile programului de plăţi. În cazul în care planul eşuează, acestea se datorează până la data deschiderii procedurii falimentului”.

 

8. Întrebarea primară generată de art. 80
   (2) este: Ce se întâmplă când nu există deloc un plan de reorganizare? În observaţie sau în faliment achităm accesoriile la creanţele curente? Însă pre­misa întrebărilor este greşită, fiindcă art. 80 alin. (2) nu enunţă nicio regulă privind naşterea accesoriilor curente.

 

9. 80 alin. (2) prima teză prevede moda­litatea de achitare. Nu se foloseşte verbul utilizat de art. 80 alin. (1) („a adăuga”), ci cu totul altul („a achita”). Întâi trebuie să poţi adăuga, ca apoi să poţi achita. Art. 80 alin. (2) porneşte de la premisa că aceste accesorii deja sunt adăugate, el arătând doar cum se achită în ipoteza particulară a reorganizării. Se reite­rează regula creanţelor curente, de la art. 102 alin. (6), particu­larizând cu ipoteza reorganizării.

 

 

80 (2) accesoriile la curente se achită	102 (6) creanţele curente vor fi plătite
80 (2) În cazul în care se confirmă un plan de reorganizare, dobânzile, majorările ori penalităţile de orice fel sau cheltuielile accesorii la obligaţiile născute ulterior datei deschiderii procedurii generale se achită în conformitate cu actele din care rezultă şi cu prevederile programului de plăţi.	102 (6) Creanţele născute după data deschiderii procedurii, în perioada de observaţie sau în procedura reorganizării judiciare vor fi plătite conform documentelor din care rezultă, nefiind necesară înscrierea la masa credală. Prevederea se aplică în mod corespunzător pentru creanţele născute după data deschiderii procedurii de faliment.

 

 

10. Din cauză că art. 80 alin. (2) nu prevede nimic despre cum se achită accesoriile curente în observaţie sau faliment, aceasta nu înseamnă totuşi că în observaţie şi faliment acestea nu se mai achită! Din contră, art. 102 alin. (6) afirmă contrariul. Subiectul art. 80 alin. (2) este dat de accesoriile la curentele achitate în reorganizare, astfel că doar ele se vor datora până la deschiderea falimentului. De ce? Fiindcă, de la deschiderea falimentului, aceste creanţe vor fi înscrise în tabelul suplimentar, art. 80 alin. (1) limitând valoarea lor până la data deschiderii procedurii de faliment.

 

11. Concepţia conform căreia accesoriile la curente se pot adăuga strict până la deschiderea falimentului izvorăşte din vechea reglementare a Legii nr. 85/2006, cu toate că actuala lege nu a introdus un text similar. Astfel, Legea nr. 85/2014 a

 

abrogat regula veche din Legea nr. 85/2006 de la art. 41
alin. (4), care făcea referire expresă la interdicţia de adăugare a accesoriilor la curente („nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială, numită generic accesorii, nu va putea fi adăugată creanţelor născute ulterior datei deschiderii atât a procedurii simplificate, cât şi a celei generale, în cazul în care nici un plan de reorganizare nu este confirmat”).

 

12. Nu ştim ce a vrut să stabilească legiuitorul prin faptul că creanţele curente se achită conform programului de plăţi. Nici jurisprudenţa nu lămureşte, deşi a dat soluţia corectă, demontând, cu eleganţă, condiţia includerii în program a curentelor. Ca să găsim un răspuns la „de ce?”, cercetăm cronologia evoluţiei normative a textului în discuţie.

 

 

An	Forma textului legal	Regulile
1995	Art. 87: Nici o dobândă ori cheltuială nu va putea fi adăugată creanţelor negarantate sau părţilor negarantate din creanţele garantate, începând de la data înregistrării cererii.	suspendarea accesoriilor opera doar pentru creanţele anterioare negarantate.   suspendarea accesoriilor nu opera pentru creanţele garantate anterioare şi creanţele curente.
1999	Art. 37: Nici o dobândă ori cheltuială nu va putea fi adăugată creanţelor negarantate sau părţilor negarantate din creanţele garantate, de la data deschiderii procedurii, în afară de cazul în care, prin programul de plată a creanţelor cuprins în planul de reorganizare, se derogă de la prevederile de mai sus.	suspendarea accesoriilor opera doar pentru creanţele anterioare nega­rantate, exceptând situaţia când prin programul de plată se plăteau şi accesoriile creanţelor negarantate.   suspendarea accesoriilor nu opera pentru creanţele garantate anterioare şi creanţele curente.
2004	Art. 45: Nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială nu va putea fi adăugată creanţelor născute anterior deschiderii procedurii şi negarantate cu ipotecă, gaj sau altă garanţie reală mobiliară ori drept de retenţie, de orice fel, sau părţilor negarantate din creanţele garantate cu astfel de garanţii, de la data deschiderii procedurii, în afară de cazul în care, prin programul de plată a creanţelor cuprins în planul de reorganizare, se derogă de la prevederile de mai sus.	suspendarea accesoriilor opera doar pentru creanţele anterioare nega­rantate, exceptând situaţia când prin programul de plată se plăteau şi accesoriile creanţelor negarantate.   suspendarea accesoriilor nu opera pentru creanţele garantate anterioare şi creanţele curente.
2006	Art. 41: (1) Nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială, numită generic accesorii, nu va putea fi adăugată creanţelor născute anterior datei deschiderii procedurii. (2) Prin excepţie de la alin. (1), creanţele garantate se înscriu în tabelul definitiv şi/sau în tabelul definitiv consolidat, după caz, la valoarea garanţiilor, evaluată în conformitate cu art. 39 alin. (1) lit. A, dar nu mai mult decât valoarea totală a creanţei garantate de acea garanţie. La distribuţia preţului garanţiei, creditorul garantat va fi îndreptăţit să calculeze accesoriile la creanţa garantată până cel mult la data vânzării bunului, cu condiţia ca preţul bunului să fie corespunzător mai mare decât valoarea iniţial evaluată. În cazul în care preţul va fi inferior valorii evaluate, la distribuţie se va ajusta corespunzător raportul dintre partea garantată şi cea negarantată a creanţei. (3) În cazul în care se confirmă un plan de reorganizare, dobânzile, majorările ori penalităţile de orice fel sau cheltuielile accesorii la obligaţiile născute ulterior datei deschiderii procedurii generale se achită în conformitate cu actele din care rezultă şi cu prevederile programului de plăţi. În cazul în care planul eşuează, prevederile alin. (1) şi (2) se aplică corespunzător pentru calculul accesoriilor cuprinse în programul de plăţi, la data intrării în faliment. (4) Nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială, numită generic accesorii, nu va putea fi adăugată creanţelor născute ulterior datei deschiderii atât a procedurii simplificate, cât şi a celei generale, în cazul în care nici un plan de reorganizare nu este confirmat.	suspendarea accesoriilor opera pentru toate creanţele anterioare, ex­ceptând creanţele anterioare garantate în cazul valorificării bunului la un preţ superior valorii creanţei.   suspendarea accesoriilor opera pentru toate creanţele curente, ex­ceptând situaţia când se confirma un plan de reorganizare.
2010	(1) Nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială, numită generic accesorii, nu va putea fi adăugată creanţelor născute anterior datei deschiderii procedurii. (2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), creanţele garantate se înscriu în tabelul definitiv până la valoarea garanţiei stabilită prin evaluare, dispusă de administratorul judiciar sau de lichidator. În cazul în care valorificarea activelor asupra cărora poartă garanţia se va face la un preţ mai mare decât suma înscrisă în tabelul definitiv sau definitiv consolidat, diferenţa favorabilă va reveni tot creditorului garantat, chiar dacă o parte din creanţa sa fusese înscrisă drept creanţă chirografară, până la acoperirea creanţei principale şi a accesoriilor ce se vor calcula. (3) În cazul în care se confirmă un plan de reorganizare, dobânzile, majorările ori penalităţile de orice fel sau cheltuielile accesorii la obligaţiile născute ulterior datei deschiderii procedurii generale se achită în conformitate cu actele din care rezultă şi cu prevederile programului de plăţi. În cazul în care planul eşuează, prevederile alin. (1) şi (2) se aplică corespunzător pentru calculul accesoriilor cuprinse în programul de plăţi, la data intrării în faliment. (4) Nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială, numită generic accesorii, nu va putea fi adăugată creanţelor născute ulterior datei deschiderii atât a procedurii simplificate, cât şi a celei generale, în cazul în care nici un plan de reorganizare nu este confirmat.	suspendarea accesoriilor opera pentru toate creanţele anterioare, ex­ceptând creanţele anterioare garantate în cazul valorificării bunului la un preţ superior valorii creanţei.   suspendarea accesoriilor opera pentru toate creanţele curente, exceptând situaţia când se confirma un plan de reorganizare.
2014	Art. 80: (1) Nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială, numită generic accesorii, nu va putea fi adăugată creanţelor născute anterior datei deschiderii procedurii, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 103. (2) În cazul în care se confirmă un plan de reorganizare, dobânzile, majorările ori penalităţile de orice fel sau cheltuielile accesorii la obligaţiile născute ulterior datei deschiderii procedurii generale se achită în conformitate cu actele din care rezultă şi cu prevederile programului de plăţi. În cazul în care planul eşuează, acestea se datorează până la data deschiderii procedurii falimentului.	suspendarea accesoriilor opera pentru toate creanţele anterioare, ex­ceptând creanţele anterioare garantate în cazul valorificării bunului la un preţ superior valorii creanţei.   accesoriile curente se plătesc în observaţie, reorganizare şi faliment, conform documentelor din care rezultă.

 

 

• Corelarea achitării accesoriilor de reorganizare (pro­gramul de plăţi) a fost reglementată, pentru prima dată, strict pentru creanţele anterioare negarantate¹³ (1999). Regula era că accesoriile nu curgeau pentru aceste creanţe, dar prin plan se putea reglementa, totuşi, plata lor. Avea sens, fiindcă programul de plăţi în­seamnă, prin definiţie, plata creanţelor ante­rioare, iar planul de reorganizare este convenţia părţilor. Dacă debitorul şi creditorii cădeau de acord asupra fondului (plata accesoriilor la restul creanţelor), atunci forma legală de plată era cea corectă (programul de plăţi). Însă era inechitabil faţă de chirografari, garantaţii fiind favorizaţi la îndestularea accesoriilor din lichi­dităţi la care ar fi trebuit să vină în concurs cu garantaţii.

14. Începând cu 2006, s‑a renunţat cu totul la această excepţie pentru creanţele anterioare. Creanţele anterioare negarantate nu mai puteau cumula accesorii, iar prin plan nu se putea stabili altceva. În schimb, condiţia reorganizării a fost relaţionată accesoriilor la curente! Regula era că acestea erau suspendate, iar excepţia era că se plăteau, dacă se confirma un plan de reorganizare. Totuşi, dacă, în ceea ce priveşte accesoriile la creanţele anterioare, includerea în programul de plăţi era logică, „mutarea” acestei condiţii la creanţele curente a devenit ilogică.

 

Plata curentelor conform documentelor din care rezultă este opusul plăţii curentelor conform pro­gramului de plăţi! Textul are sens doar dacă se ţine cont de nuanţele diferite ale verbelor „nu poate fi adăugată” şi „se achită”. Primul reglementează existenţa creanţei, iar cel secund vorbeşte de realizarea creanţei. Cu alte cuvinte, textul nu condiţionează existenţa accesoriilor, ci arată felul în care se plătesc! Iar ca accesoriile să fie achitate ţinând cont şi de prevederile progra­mului de plăţi, aceasta înseamnă că legiuitorul a considerat că banii destinaţi curentelor se vor achita ţinând cont că trebuie daţi bani şi către creanţele anterioare din programul de plăţi. În fond, în Legea nr. 85/2006

 

nu exista regula expresă a achitării cu prioritate a curentelor în reorganizare. Trimiterea la programul de plăţi părea mai mult o trimitere la planul de reorganizare.

 

Pe fond, regula achitării accesoriilor la curente doar dacă era confirmat un plan de reorganizare era stranie, fiindcă, deşi insolvenţa era promovată ca business as usual, cei care făceau afaceri cu debitoarea în perioada de observaţie erau dezavantajaţi faţă de cei care se abţineau până la reorganizare. Aceasta deşi tocmai în observaţie se pun bazele reorganizării, astfel că logic era ca acum să existe suportul măsurilor pentru încurajarea creditării.

 

Apoi, interdicţia calculării accesoriilor în fali­ment avea un efect similar. Activitatea de lichidare nu se face „din condei”, fiindcă în practică, adesea, este necesară contractarea unor furnizori care să ajute la conservarea sau chiar administrarea bunu­rilor până la valorificare. Cum era încurajat un creditor să facă afaceri cu o debitoare în faliment?

 

15. În 2014 a fost schimbată, din nou, regula accesoriilor curente, neexistând un text echivalent pentru art. 41 alin. (4) din Legea nr. 85/2006. Astfel, vechea reglementare „accesoriile curente nu se achită, cu excepţia confirmării unui plan” a fost în­lo­cuită de actuala „accesoriile se achită”. Men­ţinerea acelui „în conformitate cu prevederile pro­gramului de plăţi” poate avea legătură cu art. 133 alin. (4) lit. e), care impune, drept condiţie de legalitate a planului, arătarea „modalităţii de achitare a creanţelor curente”.

 

16. Care este rostul art. 80 alin. (2), dacă el doar reiterează regula de la art. 102 alin. (6)? Fără el, cum s‑ar fi calculat şi achitat creanţele curente? Pentru coerenţa sensului, suntem tentaţi să preluăm din regula fostului art. 41 alin. (4) din Legea nr. 85/2006, însă art. 80 alin. (2) nu prevede nimic despre interdicţia adăugării accesoriilor la curente în observaţie şi faliment. Atunci, în baza a ce s‑ar putea limita aplicarea art. 102 alin. (6)?

 

 

	Observaţie	Reorganizare	Faliment
Accesoriile anterioare	Regula: sunt suspendate   Excepţia: vânzarea superioară a bunului garantat	Regula: sunt suspendate   Excepţia: vânzarea superioară a bunului garantat	Regula: sunt suspendate   Excepţia: vânzarea supe­rioară a bunului garantat
Accesoriile curente	Regula: nu sunt suspendate   Excepţia: sunt calculate până la data falimentului	Regula: nu sunt suspendate   Excepţia: sunt calculate până la data falimentului	Regula: nu sunt suspen­date [art. 102 alin. (6)]

Note

^[1] În continuare, pentru fluenţa lecturii, referinţa la Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, cu modificările şi completările ulterioare, se va face prin utilizarea termenului „lege”.

² Un comentariu just, dar succint, în raport de dispoziţiile art. 80 se găseşte în N. Ţăndăreanu, Codul insolvenţei adnotat: noutăţi, examinare comparativă şi note explicative, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2014,
p. 159: „actuala reglementare elimină dispoziţia privitoare la adăugarea accesoriilor la creanţele născute ulterior deschiderii procedurii în perioada de observaţie, în cazul în care nu se confirmă niciun plan de reorganizare, astfel încât, în prezent, s‑a creat un vid de reglementare ce va da naştere la o jurisprudenţă contradictorie”.

³ În R. Bufan, Tratat practic de insolvenţă, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2014, pp. 404‑405, autorii F. Moţiu şi D.D. Moţiu arată: „legiuitorul stabileşte regula de bază aplicabilă accesoriilor, în art. 80 alin. (1), şi excepţia de la regulă, în art. 80 alin. (2). (…) Este de altfel ceea ce a reţinut legiuitorul prin consacrarea excepţiei din art. 80 alin. (2), excepţie prin care interdicţia curgerii accesoriilor creanţei, statuată ferm în alin. (1), este detronată acum, prin facilitatea prevăzută, din nou, în favoarea creditorilor garantaţi”. În opinia noastră, la o primă vedere, afirmaţiile sunt criticabile, fiindcă art. 80 alin. (2) are ca obiect accesoriile la creanţele curente. Cu toate acestea, poate fi doar o eroare, fiindcă autorii nu dezvoltă în ce fel accesoriile creanţelor anterioare sunt legate de reorganizare, ci se rezumă la a comenta, corect, teza a II‑a a art. 80 alin. (1).

⁴ Cea mai cuprinzătoare analiză a regimului accesoriilor se găseşte în A.R. Adam, I. Adam, Codul Insolvenţei. Titlul II. Procedura insolvenţei (art. 1‑5, 38‑196, 197‑203). Comentarii şi explicaţii, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2016, pp. 422‑426. Fără a diminua din admiraţia cuvenită oricărui autor care îndrăzneşte să analizeze în profunzime un subiect (cu cât scrii mai mult la obiect, cu atât dai mai multă muniţie criticilor) şi fără a ne referi la interpretările efective oferite art. 80, credem că următoarea afirmaţie principială merită discutată: „este de observat situaţia profund

 

inechitabilă care se creează, din acest punct de vedere, categoriei creditorilor chirografari în comparaţie cu categoria creditorilor cu creanţe garantate, pentru că prima categorie pierde de două ori, respectiv are, potrivit art. 161 din Lege, rang inferior când se distribuie creanţele şi după ce sunt supuşi riscului de a primi numai o parte din creanţa lor, pentru acestea nu primesc accesorii”. Argumentul nostru este în sensul că accesoriile garantaţilor nu se plătesc niciodată din gajul general (disponibil chirografarilor), ci strict din valorificarea propriei garanţii. Nu exista concurs înainte de insolvenţă, prin urmare nu este afectată o echitate preexistentă, odată cu regimul accesoriilor reglementat în procedură. Teza este corectă doar dacă eliminăm partea cu „în comparaţie cu categoria creditorilor cu creanţe garantate”. Creanţele negarantate sunt păgubite în ipoteza (rară, dar posibilă) în care bunurile din gajul general se vând la un preţ superior valorii creanţelor negarantate. La acel moment, negarantaţii nu pot pretinde plata suplimentară a accesoriilor, deşi ar fi îndreptăţiţi. Omisiunea legii s‑ar putea justifica din considerente practice (la finalizarea valorificării tuturor bunurilor din gajul general ar trebui să se facă un calcul suplimentar şi o regularizare), greu de escaladat, dar nu imposibilă.

⁵ Hotărârea a fost consultată la data de 20 august 2020, la adresa http://rolii.ro/hotarari/58952367e49009381a0007c4.

⁶ Hotărârea a fost consultată la data de 20 august 2020, la adresa http://rolii.ro/hotarari/58934ba4e49009b4360024c6.

⁷ Hotărârea a fost consultată la data de 20 august 2020, la adresa http://rolii.ro/hotarari/5cf1d963e4900960120000ae.

⁸ Hotărârea a fost consultată la data de 20 august 2020, la adresa http://rolii.ro/hotarari/5e38d8b0e49009040d00002f.

⁹ Hotărârea a fost consultată la data de 20 august 2020, la adresa http://rolii.ro/hotarari/5aa89541e4900910170000cb.

¹⁰ Hotărârea a fost consultată la data de 20 august 2020, la adresa http://rolii.ro/hotarari/5e38d8b0e49009040d00002f.

¹¹ Denumite, în cele ce urmează, „anterioare”.

¹² Denumite, în cele ce urmează, „curente”.

¹³ Ne‑garantat = chiro‑grafare = fără garanţii.