Ajutorul de stat pentru IMM uri şi procedura insolvenţei

1. Consideraţii generale

Într‑o economie funcţională, întreprinderile mici şi mijlocii (IMM) au un rol important, constituind un factor de dinamism economic, dar şi de stabilitate socială. Ca organizare, sunt majoritare şi pot asigura locuri de muncă, dar sunt şi expuse unor dificultăţi datorită puterii lor finan­ciare reduse. IMM‑urile obţin mai greu capital, capital de risc sau împrumuturi, datorită reticenţei finan­ţatorilor (în special instituţii de credit) de a se expune la riscuri, dar şi datorită garanţiei limitate pe care o pot oferi. Resursele reduse de care dispun le restricţionează şi accesul la informaţiile legate de tehnologii noi şi de pieţe potenţiale.

Având în vedere aceste aspecte, la nivelul Uniunii Europene s‑a gândit un regulament destinat facilitării dez­voltării activităţilor economice ale IMM‑urilor. Regula­men­tul (CE) nr. 800/2008 al Comisiei din 6 august 2008^[i] de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piaţa comună în aplicarea articolelor 87 şi 88 din tratat (în prezent art. 107 şi 108 TFUE)^[ii] (Regulament general de exceptare pe categorii de ajutoare) reglementează situaţiile de exceptare a anumitor categorii de ajutor de stat atunci când acestea sunt acordate IMM‑urilor.

Art. 107 şi art. 108 din TFUE^[iii] instituie, ca regulă, incom­patibilitatea cu Piaţa internă a ajutoarelor „acordate de state sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă, care denaturează sau ameninţă să denatureze concurenţa prin favorizarea anumitor întreprinderi sau sectoare de producţie, în măsura în care acestea afectează schimburile comerciale dintre Statele Membre”. Sunt ajutoare de stat toate măsurile care îndeplinesc criteriile prevăzute în articolul anterior menţionat. Acestea pre­supun: transfer de resurse de stat, ajutorul se materia­lizează într‑un avantaj economic de care întreprinderea nu ar fi beneficiat în mod normal, este selectiv şi are un efect potenţial asupra concurenţei şi comerţului între statele membre UE, respectiv există riscul să denatureze concurenţa.

Prin Regulamentul (CE) nr. 800/2008 se derogă de la dreptul comun în materia ajutoarelor de stat, care prevede o procedură dificilă^[iv]. S‑a arătat că „este justificată excep­tarea unor astfel de ajutoare de la obligaţia notificării pre­a­labile şi este legitim să se considere că, numai în vederea aplicării prezentului regulament, atunci când un bene­ficiar se încadrează în definiţia IMM‑urilor din prezentul regulament şi atunci când valoarea ajutorului nu depă­şeşte pragul de notificare aplicabil, dezvoltarea IMM‑ului în cauză este îngreunată de dificultăţi specifice IMM‑urilor, determinate de disfuncţionalităţile pieţei”^[v].

Studiul de faţă nu îşi propune să comenteze regula­men­tul menţionat, ci să analizeze, prin prisma jurisprudenţei CJUE, dacă se pot acorda astfel de ajutoare exceptate de la notificare şi IMM‑urilor aflate în dificultate financiară, în pre‑insolvenţă ori insolvenţă. Reorganizarea, restructu­rarea unei societăţi este greu de realizat atunci când aceasta are creanţe bugetare^[vi], dar şi când a accesat anterior un ajutor de stat şi se pune problema revocării lui.

 

2. Regulamentul (CE) nr. 800/2008 şi procedura insolvenţei

Regulamentul (CE) nr. 800/2008 al Comisiei din 6 august 2008 declarară anumite categorii de ajutoare com­pa­tibile cu piaţa comună atunci când sunt acordate IMM‑urilor.

Fiind conceput ca o normă de exceptare, domeniul de aplicare a acestui regulament este strict reglementat în
art. 1. Sunt avute în vedere mai multe categorii de aju­toare, respectiv:

„(a) ajutoare regionale;

(b) ajutoare acordate IMM‑urilor pentru investiţii şi pentru ocuparea forţei de muncă;

(c) ajutoare pentru înfiinţarea de întreprinderi de către femeile antreprenor;

(d) ajutoare pentru protecţia mediului;

(e) ajutoare pentru consultanţă în favoarea IMM‑urilor şi pentru participarea IMM‑urilor la târguri;

(f) ajutoare sub formă de capital de risc;

(g) ajutoare pentru cercetare, dezvoltare şi inovare;

(h) ajutoare pentru formare;

(i) ajutoare pentru lucrătorii defavorizaţi sau cu han­dicap”.

Enumerarea este limitativă şi în concordanţă cu scopul urmărit de actul UE.

Se pune întrebarea dacă astfel de ajutoare se pot acorda şi întreprinderilor în dificultate sau celor împotriva cărora s‑a deschis o procedură colectivă de pre‑insolvenţă ori insolvenţă. Într‑o procedură de redresare, reorganizare a unei societăţi, un ajutor pentru investiţii ori sub formă de capital de risc ar fi deosebit de util. Poate solicita o întreprindere un ajutor de stat din această categorie în cadrul unei proceduri de prevenire a insolvenţei ori de insolvenţă printr‑un plan de reorganizare a activităţii declanşate la cererea sa sau a unui creditor al său?

Răspunsul este dat de Regulamentul (CE) nr. 800/2008. Alin. (6) din primul articol prevede în mod expres că „Pre­zentul regulament nu se aplică următoarelor tipuri de ajutoare:

1. a) schemelor de ajutor care nu exclud în mod explicit plata ajutoarelor individuale în favoarea unei întreprinderi care face obiectul unui ordin de recuperare în urma unei decizii anterioare a Comisiei privind declararea unui ajutor ca fiind ilegal şi incompatibil cu piaţa comună;
2. b) ajutoarelor ad‑hoc în favoarea unei întreprinderi care face obiectul unui ordin de recuperare în urma unei decizii anterioare a Comisiei privind declararea unui ajutor ca fiind ilegal şi incompatibil cu piaţa comună;
3. c) ajutoarelor pentru întreprinderi aflate în dificultate.

(7) În sensul alineatului (6) litera (c), un INM este considerat a fi o «întreprindere în dificultate» atunci când îndeplineşte următoarele condiţii:

1. a) în cazul societăţilor cu răspundere limitată, mai mult de jumătate din capitalul social a dispărut, peste un sfert din acest capital fiind pierdut în ultimele 12 luni, sau
2. b) în cazul societăţilor comerciale în care cel puţin unii dintre asociaţi au răspundere nelimitată pentru creanţele societăţii, mai mult de jumătate din capitalul propriu aşa cum reiese din contabilitatea societăţii a dispărut, peste un sfert din acest capital fiind pierdut în ultimele 12 luni, sau
3. c) indiferent de tipul societăţii comerciale în cauză, în cazul în care îndeplineşte criteriile prevăzute de legislaţia naţională pentru a face obiectul procedurilor colective de insolvenţă.

Un IMM cu o vechime de mai puţin de trei ani nu ar trebui considerat a fi în dificultate în această perioadă în sensul prezentului regulament, cu excepţia cazului în care îndeplineşte condiţiile de la primul paragraf litera (c)”.

În consecinţă, atunci când IMM‑ul întruneşte cerinţele legii statului membru pentru deschiderea unei proceduri colective de insolvenţă, acesta nu mai poate beneficia de ajutorul de stat reglementat de acest regulament.

Dispoziţia pare suficient de clară, dar în practica judi­ciară s‑au ivit şi situaţii atipice, motiv pentru care s‑a soli­citat interpretarea art. 1 alin. (7) lit. c) din Regula­mentul (CE) nr. 800/2008 al Comisiei din 6 august 2008 de decla­rare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piaţa comună în aplicarea articolelor 87 şi 88 din tratat (art. 107 şi art. 108 din TFUE) (Regulament general de exceptare pe categorii de ajutoare).

Menţionăm în acest sens o hotărâre de dată recentă a CJUE la întrebarea preliminară a unei instanţe italiene – Tribunale di Macerata (Tribunalul din Macerata, Italia). Curtea de Justiţie a Uniunii Europene s‑a pronunţat prin Hotărârea din 6 iulie 2017 în Cauza C‑245/16, Nerea SpA împotriva Regione Marche, cu participarea: Banca del Mezzogiorno – Mediocredito Centrale SpA^[vii].

 

3. Hotărârea CJUE de interpretare a art. 1 alin. (7) lit. c) din Regulamentul (CE) nr. 800/2008

Starea de fapt

Regiunea Marche a aprobat cererea de proiecte şi formularele aferente punerii în aplicare a măsurii 1.2.1.05.01 din cadrul POR al FEDER privind Regiunea Marche pentru perioada cuprinsă între anul 2007 şi anul 2013 prin decizia din 9 noiembrie 2010. Această măsură fusese anterior aprobată prin Decizia nr. 3986 a Comisiei din 17 august 2007.

Societatea Nerea a prezentat o cerere de ajutor în cadrul POR la data de 13 aprilie 2011, ce i‑a fost aprobată prin decizia din 20 martie 2012. Regiunea Marche i‑a acordat asistenţă financiară în valoare de 144.052,58 euro, pentru cheltuieli eligibile de 665.262,91 euro. Nerea a primit un avans de 50% din sumă, 72.026,29 euro, plătit de organismul intermediar Mediocredito Centrale (MCC) SpA. După realizarea investiţiei care făcea obiectul asis­tenţei financiare, Nerea a elaborat un raport privind chel­tu­ielile efectuate şi a solicitat plata diferenţei la data de 18 noiembrie 2013.

Ulterior, Nerea a solicitat Tribunale di Macerata (Tribunalul din Macerata, Italia), prin cererea depusă la data de 24 decembrie 2013, deschiderea procedurii de concordat preventiv cu continuarea activităţii, ce i‑a fost aprobată prin decizia din 15 octombrie 2014, publicată la 23 octombrie 2014.

În 11 februarie 2015, MCC a notificat Nerea că s‑a emis o decizie privind deschiderea procedurii de revocare a asistenţei financiare care îi fusese acordată de Regiunea Marche, justificată de faptul că se deschisese procedura concordatului preventiv şi în consecinţă Nerea nu mai îndeplinea condiţiile de admisibilitate pentru finanţare prevăzute la art. 1 şi art. 20 lit. h) din cererea de proiecte.

Nerea a solicitat anularea procedurii de revocare în 5 martie 2015, dar răspunsul MCC a fost acelaşi, în sensul că deschiderea procedurii de concordat constituie, potrivit art. 1 alin. (7) lit. c) din Regulamentul nr. 800/2008, unul dintre cazurile care împiedică admisibilitatea sa la bene­ficiul unei asistenţe financiare.

Regiunea Marche a revocat asistenţa financiară acor­dată Nerea la data de 11 mai 2015 şi i‑a solicitat resti­tuirea avansului de 72.026,29 euro care îi fusese plătit, majorat cu dobânzi în cuantum de 4.997,93 euro. Nerea a sesizat instanţa cu o acţiune împotriva acestor decizii, invocând în special o încălcare a POR, a art. 1 alin. (7) din Regulamentul nr. 800/2008 şi a principiului bunei administrări.

 

Întrebările preliminare

În cadrul litigiului, Tribunale amministrativo regionale per le Marche a hotărât să suspende judecarea cauzei şi să adreseze CJUE două întrebări preliminare:

„1) Cu titlu prealabil, articolul 1 alineatul (7) litera (c) din Regulamentul nr. 800/2008 se referă numai la proce­durile care pot fi deschise din oficiu de către autorităţile administrative şi jurisdicţionale din statele membre (în Italia, de exemplu, falimentul) sau şi la cele care pot fi iniţiate numai la cererea întreprinzătorului interesat (astfel cum, în dreptul naţional, este concordatul preventiv), având în vedere că norma vorbeşte despre criteriile (…) «pentru a face obiectul» unei proceduri colective de insolvenţă?

2) În cazul în care s‑ar considera că Regulamentul nr. 800/2008 se referă la toate procedurile colective, în ceea ce priveşte în mod specific instituţia concordatului preventiv cu continuarea activităţii prevăzută la articolul 186 bis din Legea privind falimentul, articolul 1 alineatul (7) litera (c) din Regulamentul menţionat trebuie interpretat în sensul că simpla îndeplinire a criteriilor pentru a face obiectul unei proceduri colective de către întreprinzătorul care urmăreşte să obţină asistenţă din fondurile structurale exclude acordarea finanţării sau obligă autoritatea naţională de gestionare să revoce finanţările deja acordate ori, dimpotrivă, situaţia de dificultate trebuie verificată în concret, ţinând seama, de exemplu, de termenele pentru deschiderea procedurii, de respectarea angajamentelor asumate de întreprinzător şi de orice altă împrejurare relevantă?”

 

Hotărârea CJUE

Analizând situaţia de fapt şi de drept, Curtea, prin hotărârea pronunţată în 6 iulie 2017, a decis, raportat la întrebările preliminare, că:

„1) Articolul 1 alineatul (7) litera (c) din Regula­mentul (CE) nr. 800/2008 al Comisiei din 6 august 2008 de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piaţa comună în aplicarea articolelor [107 şi 108 TFUE] (Regulament general de exceptare pe categorii de ajutoare) trebuie interpretat în sensul că noţiunea «pro­cedură colectivă de insolvenţă» la care se referă acoperă toate procedurile colective de insolvenţă a întreprinderilor prevăzute de dreptul naţional, indiferent dacă acestea sunt deschise din oficiu de autorităţile administrative sau juris­dic­ţionale naţionale sau dacă sunt deschise la iniţiativa întreprinderii în cauză.

2) Articolul 1 alineatul (7) litera (c) din Regulamentul nr. 800/2008 trebuie interpretat în sensul că faptul că o întreprindere îndeplineşte criteriile prevăzute de legislaţia naţională pentru a face obiectul unei proceduri colective de insolvenţă, ceea ce este de competenţa instanţei de tri­mitere să constate, este suficient pentru a împiedica acor­darea unui ajutor de stat în temeiul acestui regulament sau, în cazul în care un astfel de ajutor i‑a fost deja acor­dat, pentru a constata că acesta nu putea fi acordat în temeiul regulamentului menţionat, în măsura în care crite­riile respective erau îndeplinite la data acordării ajuto­rului. În schimb, un ajutor acordat unei întreprinderi cu respectarea Regulamentului nr. 800/2008, în special a articolului 1 alineatul (6) din acesta, nu poate fi revocat doar pentru motivul că întreprinderea în cauză a făcut obiectul unei proceduri colective de insolvenţă ulterior datei la care i‑a fost acordat ajutorul”.

 

Considerentele deciziei

Art. 1 alin. (7) lit. c) din Regulamentul nr. 800/2008 se referă la procedura de insolvenţă drept cauză de neapli­care a acestui act. S‑a întrebat dacă noţiunea „procedură colectivă de insolvenţă” acoperă numai procedurile care pot fi deschise din oficiu de autorităţile administrative şi jurisdicţionale din statele membre sau dacă aceasta le include şi pe cele care pot fi deschise la iniţiativa între­prinderii. În dreptul italian, procedura concordatului pre­ventiv, deşi este prevăzută de Legea falimentului, poate fi deschisă doar la solicitarea societăţii, nu şi din oficiu de către instanţa competentă. În funcţie de această inter­pretare, dispoziţia s‑ar aplica ori nu societăţii Nerea în litigiu.

Curtea a subliniat că, potrivit art. 1 alin. (6) lit. c) din acesta, „Regulamentul nr. 800/2008 nu se aplică ajutoarelor pentru întreprinderi aflate în dificultate”, iar „consi­derentul (15) al regulamentului menţionat precizează că ajutoarele acordate întreprinderilor aflate în dificultate ar trebui evaluate în lumina liniilor directoare^[viii], pentru a împiedica nerespectarea acestora”. Art. 1 alin. (7) lit. c) din Regulamentul nr. 800/2008 vine să precizeze că un IMM trebuie considerat ca fiind o întreprindere în difi­cultate în cazul în care îndeplineşte criteriile prevăzute de legislaţia naţională pentru a face obiectul procedurilor colective de insolvenţă.

Curtea a arătat că nici dispoziţia a cărei interpretare se solicită şi „nici o altă dispoziţie din Regulamentul nr. 800/2008 nu stabilesc o distincţie între diferitele proceduri colective de insolvenţă existente în diferitele sisteme juridice naţionale după cum acestea sunt deschise de autorităţile administrative şi jurisdicţionale ale statelor membre sau la iniţiativa întreprinderii”. Deşi textul se referă la „criteriile (…) pentru a face obiectul” unei proceduri colective de insolvenţă, prevederea nu poate fi totuşi interpretată în sensul că s‑ar referi numai la procedurile deschise din oficiu împotriva întreprinderilor, excluzând procedurile deschise la iniţiativa acestora.

Stabilind că „articolul 1 alineatul (7) litera (c) din Regulamentul nr. 800/2008 trebuie interpretat în sensul că noţiunea «procedură colectivă de insolvenţă» la care se referă acoperă toate procedurile colective de insolvenţă a întreprinderilor prevăzute de dreptul naţional, indiferent dacă acestea sunt deschise din oficiu de autorităţile admi­nistrative sau jurisdicţionale naţionale sau dacă sunt deschise la iniţiativa întreprinderii în cauză”, Curtea a trecut la analiza celei de‑a doua întrebări puse de instanţa de trimitere.

Articolul respectiv „trebuie interpretat în sensul că faptul că o întreprindere îndeplineşte criteriile pentru a face obiectul unei proceduri colective de insolvenţă este suficient pentru a împiedica acordarea unui ajutor de stat în temeiul regulamentului menţionat sau pentru a impune ca acesta să fie revocat în cazul în care a fost deja acordat sau dacă este necesar să se stabilească în mod concret, în acest scop, că întreprinderea se află în dificultate?”

Ajutoarele pentru întreprinderile în dificultate sunt excluse din domeniul de aplicare a Regulamentului nr. 800/2008. Societăţile care îndeplinesc criteriile pentru o procedură colectivă de insolvenţă potrivit legislaţiei naţionale sunt excluse de la acordarea unor astfel de ajutoare.

Curtea citează considerentul (36) al Regulamentului (CE) nr. 800/2008, pentru a sublinia că „ajutoarele care intră în sfera de aplicare a articolului 107 alineatul (1) TFUE trebuie considerate acordate în momentul în care este acordat beneficiarului dreptul legal de a primi aceste ajutoare, în conformitate cu legislaţia naţională aplica­bilă” (pct. 32). În consecinţă, acesta este momentul la care se apreciază eligibilitatea unei întreprinderi pentru acor­darea unui ajutor de stat. Noţiunea de „întreprindere aflată în dificultate” a fost simplificată în raport cu definiţia utilizată în liniile directoare, cu scopul de a reduce sarcina administrativă a statelor membre atunci când acordă unui IMM un ajutor care intră sub incidenţa Regulamentului 800. Nu se poate cere în aceste condiţii autorităţilor din statele membre care sunt competente să decidă acordarea unui ajutor de stat unei întreprinderi să verifice şi situaţia financiară a acesteia, respectiv dacă se află în dificultate.

S‑a reţinut, de asemenea, la pct. 36 din hotărâre că „articolul 1 alineatul (7) litera (c) din regulamentul men­ţionat nu impune autorităţilor respective obligaţia de a efectua o examinare independentă a situaţiei concrete a întreprinderii, ci doar obligaţia de a se asigura că nu acordă, în temeiul aceluiaşi regulament, un ajutor unei întreprinderi care îndeplineşte criteriile pentru a face obiectul unei proceduri colective de insolvenţă”. Oricum, îndeplinirea acestor cerinţe se verifică raportat la data acordării ajutorului, iar un ajutor acordat unei între­prinderi cu respectarea Regulamentului (CE) nr. 800/2008, în special a condiţiei negative prevăzute la articolul 1 alineatul (6), „nu poate fi revocat doar pentru motivul că această întreprindere a făcut obiectul unei proceduri colec­tive de insolvenţă ulterior datei la care i‑a fost acordat ajutorul”.

Curtea a concluzionat că instanţa este competentă să verifice dacă la data acordării ajutorului societatea era sau nu în dificultate. În funcţie de acest răspuns, ajutorul de stat este revocat ori menţinut. Dacă o întreprindere înde­plineşte la momentul formulării cererii de ajutor criteriile prevăzute de legislaţia naţională pentru a face obiectul unei proceduri colective de insolvenţă, ea nu se poate califica pentru acordarea unui ajutor de stat în temeiul Regulamentului (CE) 800/2008. În situaţia în care un astfel de ajutor i‑a fost deja acordat, acesta poate fi revocat ulterior, dar strict pentru starea de fapt existentă la data cererii. În schimb, un ajutor acordat legal unei între­prinderi nu poate fi revocat doar pentru motivul că între­prinderea în cauză a făcut obiectul unei proceduri colec­tive de insolvenţă ulterior datei la care i‑a fost acordat ajutorul.

 

4. Scurt comentariu şi concluzii

Regulamentul (CE) nr. 800/2008 al Comisiei din 6 august 2008 de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piaţa comună în aplicarea articolelor [107 şi 108 TFUE] (Regulament general de exceptare pe cate­gorii de ajutoare) este destinat în special facilitării dez­voltării activităţilor economice ale IMM‑urilor. Sunt scutite de la notificare anumite tipuri de ajutoare, cum ar fi cele regionale; ajutoare acordate IMM‑urilor pentru investiţii şi pentru ocuparea forţei de muncă; ajutoare pentru înfiinţarea de întreprinderi de către femeile antre­prenor; ajutoare pentru consultanţă în favoarea IMM‑urilor şi pentru participarea IMM‑urilor la târguri; ajutoare sub formă de capital de risc; ajutoare pentru cercetare, dez­vol­tare şi inovare; pentru formare; pentru lucrătorii defa­vorizaţi ori cu handicap, ajutoare pentru protecţia mediului.

De aceste ajutoare pot beneficia doar IMM‑urile care nu se află în dificultate financiară. Art. 1 alin. (6) lit. c) prevede în mod expres că regulamentul menţionat nu se aplică ajutoarelor pentru întreprinderi aflate în dificultate, iar alin. (7) lit. c) indică ca fiind în dificultate în sensul actului UE orice tip de societate care îndeplineşte crite­riile prevăzute de legislaţia naţională pentru a face obiectul procedurilor colective de insolvenţă.

În dreptul român, procedurile de prevenirea insol­venţei şi de insolvenţă sunt reglementate de Legea
nr. 85/2014^[ix]. Apreciem că în ceea ce priveşte procedura insolvenţei, indiferent de forma sa, prin reorganizare judiciară sau faliment, lucrurile sunt clare şi nu s‑ar putea pune problema acordării unor ajutoare de stat în condiţiile Regulamentului (CE) nr. 800/2008 în cadrul acestor pro­ceduri, iar ajutoarele acordate anterior pot fi revocate dacă se constată că la momentul cererii societatea era deja în incapacitate de plată, deci în stare de insolvenţă.

În ceea ce priveşte procedurile de prevenire a insol­venţei, situaţia acestora ar putea pune probleme de inter­pretare.

Ne referim cu prioritate la procedura concordatului preventiv cu atât mai mult cu cât reglementarea română se aseamănă cu cea din dreptul italian, obiect al hotărârii CJUE comentate. Concordatul preventiv este în legislaţia română, potrivit art. 5 pct. 17 din Legea nr. 85/2014, „un contract încheiat între debitorul în dificultate financiară, pe de o parte, şi creditorii care deţin cel puţin 75% din valoarea creanţelor acceptate şi necontestate, pe de altă parte, omologat de judecătorul‑sindic, contract prin care debitorul propune un plan de redresare şi de realizare a creanţelor acestor creditori, iar creditorii acceptă să sprijine eforturile debitorului de depăşire a dificultăţii în care se află”^[x].

Prin Hotărârea CJUE pronunţată în 6 iulie 2017 în Cauza C‑245/16, Nerea SpA împotriva Regione Marche, cu participarea Banca del Mezzogiorno – Mediocredito Centrale SpA, s‑a stabilit că noţiunea „procedură colectivă de insolvenţă” la care se referă Regulamentul (CE) nr. 800/2008 acoperă „toate procedurile colective de insolvenţă a întreprinderilor prevăzute de dreptul naţional, indiferent dacă acestea sunt deschise din oficiu de autorităţile administrative sau jurisdicţionale naţionale sau dacă sunt deschise la iniţiativa întreprinderii în cauză”.

Concordatul preventiv în legislaţia română nu este o procedură de insolvenţă, ci de prevenire a insolvenţei. Apreciem că şi IMM‑ul aflat într‑o procedură de con­cor­dat preventiv în România nu îndeplineşte cerinţele pentru acordarea unui ajutor de stat în condiţiile Regulamentului (CE) nr. 800/2008. În acest sens, menţionăm două argu­mente considerăm edificatoare. Primul ar fi că societatea este în „dificultate financiară”, altfel nu ar fi solicitat deschi­derea procedurii de concordat preventiv, iar art. 1 alin. (6) lit. c) prevede că „Regulamentul nr. 800/2008 nu se aplică ajutoarelor pentru întreprinderi aflate în difi­cultate”. În al doilea rând, procedura concordatului preventiv apare în Lista A a Regulamentului (UE)
nr. 848/2015 privind procedurile de insolvenţă^[xi].

În România este reglementată şi procedura confi­denţială a mandatului ad‑hoc^[xii]. Precizăm că aceasta nu se regăseşte printre procedurile notificate în Anexa A la Regulamentul privind procedurile de insolvenţă^[xiii]. De asemenea, fiind o procedură nesupusă publicităţii, ar fi mai dificil pentru autorităţile competente să decidă acor­darea unui ajutor de stat unei întreprinderi să verifice exis­tenţa mandatului ad‑hoc. Am putea fi tentaţi să afirmăm că o societate în această procedură de prevenire a insolvenţei poate beneficia de un ajutor de stat din categoria celor reglementate de Regulamentul (CE)
nr. 800/2008. Remarcăm totuşi că şi această procedură de prevenire a insolvenţei se deschide la cererea debitorului aflat în dificultate financiară. Potrivit art. 13 din Legea
nr. 85/2014, preşedintele tribunalului trebuie să constate că dificultăţile financiare ale întreprinderii sunt reale pentru a admite solicitarea şi a desemna un mandatar ad‑hoc. Reamintim dispoziţiile art. 1 alin. (6) lit. c) din regulamentul analizat în sensul că acesta nu se aplică ajutoarelor pentru întreprinderi aflate în dificultate.

Opinăm în sensul că o societate aflată în oricare dintre procedurile colective (de prevenire a insolvenţei ori de insolvenţă) reglementate de Legea nr. 85/2014 nu poate fi beneficiara dreptului legal de a primi aceste ajutoare instituite de Regulamentul (CE) nr. 800/2008.

În domeniul ajutorului de stat, în legislaţia română avem O.U.G. nr. 77/2014 privind procedurile naţionale în domeniul ajutorului de stat, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii concurenţei nr. 21/1996^[xiv], care clarifică anumite noţiuni şi reglementează procedurile de urmat respectând dispoziţiile Regulamentului (CE)
nr. 659/1999 al Consiliului de stabilire a normelor de aplicare a art. 93 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene^[xv], cu modificările şi completările ulterioare, Regulamentului (CE) nr. 1998/2006 de aplicare a artico­lelor 87 şi 88 ale Tratatului de instituire a Comunităţii Europene privind ajutorul de minimis, Regulamentului (CE) nr. 1407/2013 privind aplicarea articolelor 107 şi 108 din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene ajutoarelor de minimis^[xvi].

Subliniem faptul că măsurile de ajutor de stat sunt de regulă incompatibile cu Piaţa Comună, dar „interzicerea acordării ajutoarelor de stat nu este nici absolută şi nici necondiţionată”^[xvii]. Regulamentului (CE) nr. 800/2008 al Comisiei din 6 august 2008 analizat declară, aşa cum îi spune şi titlul, anumite categorii de ajutoare compatibile cu piaţa comună în aplicarea art. 107 şi art. 108 TFUE. Totuşi, acordarea acestor tipuri de ajutoare este con­di­ţionată şi de inexistenţa unei stări de insolvenţă a socie­tăţii la data formulării cererii. Insolvenţa este o situaţie de fapt a patrimoniului debitorului constând în insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile^[xviii]. Precizăm că pentru o revocare a ajutorului de stat nu se impune ca o procedură colectivă de insolvenţă să fie deschisă, ci societatea să fi fost în dificultate financiară, în incapacitate de plată la momentul acordării lui.

În concluzie, dacă se constată că IMM‑ul era în stare de insolvenţă la data formulării cererii de acordare a ajutorului de stat, acesta poate fi revocat inclusiv pe parcursul derulării procedurii colective de insolvenţă. Aceeaşi este soluţia pentru un ajutor de stat acordat unei societăţi aflate într‑o procedură de prevenire a insolvenţei care nu a fost cunoscută de autorităţile competente la momentul soluţionării cererii.

Art. 41² din O.U.G. nr. 77/2014 privind procedurile naţionale în domeniul ajutorului de stat, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii concurenţei nr. 21/1996 prevede în mod expres: „În cazurile în care s‑a dispus recupe­rarea unui ajutor de stat/de minimis, iar benefi­ciarul ajutorului se află în procedură de insolvenţă, instanţa naţională ce derulează respectiva procedură de insolvenţă va accepta să înscrie creanţa privitoare la resti­tuirea ajutorului în cauză în tabelul creanţelor şi va asi­gura recuperarea imediată a ajutorului de stat/de minimis, chiar dacă acest lucru presupune încetarea activităţii întreprinderii”.

În situaţia în care IMM‑ul nu se afla în stare de insolvenţă la momentul acordării ajutorului în baza Regulamentului (CE) nr. 800/2008, dar apoi are dificultăţi financiare şi se deschide împotriva sa o procedură colectivă, ajutorul de stat nu poate fi revocat. Analiza situaţiei debitorului se face la data cererii, nu în funcţie de evenimente ulterioare acesteia.

 

Note

 

[i] Regulamentul (CE) nr. 800/2008 al Comisiei din 6 august 2008 de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piaţa comună în aplicarea articolelor 87 şi 88 din tratat, publicat în JO 214L din 29 august 2008, pp. 3‑47.

[ii] Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene (TFUE).

[iii] Pentru comentarii asupra art. 107 din TFUE, a se vedea C. Butacu, Ajutorul de stat şi principiul protecţiei aşteptărilor legitime, în Revista română de drept european nr. 4/2015 pp. 98‑114.

[iv] Pentru procedura acordării unui ajutor de stat în România, se va vedea ghidul publicat de Consiliul Concurenţei pe http://www.ajutor destat.ro/documente/GHID%20PRIVIND%20AJUTORUL%20DE%20STAT_1140ro.pdf, pp. 33‑41.

[v] Considerentul (54) din preambulul la Regulamentul (CE) nr. 800/2008.

[vi] M. Comşa, Reorganizarea judiciară şi ajutorul de stat, în Curierul Judiciar nr. 8/2016, pp. 418‑435.

[vii] Hotărârea CJUE din Cauza C‑245/16, Nerea SpA, disponibilă pe http://curia.europa.eu.

[viii] Orientările comunitare privind ajutoarele de stat pentru salvarea şi restructurarea întreprinderilor în dificultate (JO 2004, C 244, p. 2).

[ix] Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, publicată în M. Of. nr. 466 din 25 iunie 2014.

[x] Pentru o analiză a procedurii concordatului preventiv regle­mentate în Legea nr. 85/2014, a se vedea: St.D. Cărpenaru, M.A. Hotca, V. Nemeş, Codul insolvenţei comentat, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2014, pp. 62‑95.

[xi] Regulamentul (UE) nr. 848/2015 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 mai 2015 privind procedurile de insolvenţă (reformare), publicat în 5 iunie 2015 în JO L 141/32.

[xii] Pentru o analiză a procedurii mandatului ad‑hoc, a se vedea: St.D. Cărpenaru, M.A. Hotca, V. Nemeş, Codul insolvenţei comentat, op. cit., pp. 56‑62; A.O. Stănescu, în R. Bufan (coordonator ştiinţific), Tratat practic de insolvenţă, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2014,
pp. 106‑107.

[xiii] A se vedea M. Comşa, Regulamentul privind procedurile de insolvenţă. Jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene,
Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2017, pp. 289‑298.

[xiv] O.U.G. nr. 77/2014 privind procedurile naţionale în domeniul ajutorului de stat, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii concurenţei nr. 21/1996, publicată în M. Of. nr. 893 din 9 decembrie 2014.

[xv] Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului de stabilire a normelor de aplicare a art. 93 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, publicat în JO 83L din 27 martie 1999.

[xvi] Regulamentul (CE) nr. 1407/2013 privind aplicarea articolelor 107 şi 108 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene ajutoarelor de minimis, publicat în JO 352L din 24 decembrie 2013.

[xvii] D. Mazilu, Impactul asistenţei financiare din partea statului asupra politicii concurenţei la nivel european şi mondial. Strategia europeană în domeniul ajutorului de stat. Minimizarea distorsiunii concurenţei, în Revista de drept comercial nr. 9/2006, pp. 99‑111.

[xviii] A se vedea, în legislaţia naţională română, definiţia insolvenţei din art. 5 pct. 29 din Legea nr. 85/2014 şi, pentru comentarii supli­mentare, şi: St.D. Cărpenaru, M.A. Hotca, V. Nemeş, op. cit.,
pp. 45‑46; M. Comşa, Noţiunea de insolvenţă – Aspecte generale I, în Phoenix nr. 35, ianuarie‑martie 2011, pp. 10‑16; M. Comşa, Noţiunea de insolvenţă – Aspecte generale II, în Phoenix nr. 36, aprilie‑iulie 2011, pp. 9‑12; M. Comşa, Noţiunea de insolvenţă – Aspecte generale III, în Phoenix nr. 37, iulie‑septembrie 2011, pp. 18‑20.